Ministrul Cseke are acum o grijă mai puţin, fiindcă în urmă cu câteva zile numărul copiilor bolnavi de Hunter s-a redus de la 7 la 6, prin moartea unuia dintre suferinzi, la numai 7 ani. Numele lui era Florin Calotă şi locuia în Craiova.

Viaţa micuţului până la vârsta de 7 ani a fost un calvar, pentru că sindromul Hunter e o maladie parşivă, care cu fiecare zi ce trece sculptează sechele ireversibile în carne vie. Din cauza unei mutaţii genetice, în interiorul corpului bolnav se depun mucopolizaharide care îi bulversează total activitatea celulară. Din cauza depunerilor, apar deformări ale scheletului care duc la apariţia piticismului, copilul se deplasează tot mai greoi, ficatul şi splina i se umflă nepermis de mult, făcând burta copilului să se bombeze într-un mod dezagreabil. Faţa copilului se deformează, schimonosindu-se, iar ochii nu mai văd.

Fiindcă mucopolizaharidele se depun şi în creier, încă din primii ani de viaţă se instalează retardul mental, progresiv şi ireversibil, însoţit uneori de manifestări agresive. Aceste ieşiri violente se datorează bulversării totale a activităţii neuronale, din cauza acumulărilor toxice de mucopolizaharide. După o viaţă chinuită, în jurul vârstei de 10-12 ani, copiii cu sindrom Hunter se dau bătuţi în bătălia cu viaţa, retrăgându-se în ţărână.

Pentru copiii diagnosticaţi cu sindrom Hunter există un tratament unicat la nivel mondial, care poate ţine boala în totalitate sub control, însă are un preţ prohibitiv. Costul medicaţiei variază între 250.000 şi 500.000 $ pe an, per pacient, crescând direct proporţional cu masa corporală a acestuia. În plus, tratamentul, o dată început, trebuie să se facă neîntrerupt pe toată durata vieţii. Tratamentul constă în injectarea săptămânală prin perfuzie a acelei enzime care lipseşte din corpul pacienţilor şi care e responsabilă de metabolizarea toxinelor cu rol în apariţi