Se pare că ideea reorganizării admi­nis­trative a ţării şi renun­ţarea la cele 41 de judeţe bu­getofage în favoarea a opt regiuni care ar fi redus sem­nificativ din cheltuielile făcute cu plata unei armate birocratice care încarcă acum fiecare structură jude­ţeană de comandă, va ră­mâ­ne doar o temă ste­rilă de discuţie. Pentru câtă vreme, nu se ştie. P.D.-L. nu are majoritatea să treacă acest pro­iect, dar nu se ştie de ce nu-l face aplicabil fără modificarea Constituţiei, prin recunoaşterea personalităţii juridice pentru cele opt judeţe nou constituite, aşa cum a şi luat în calcul –, iar U.D.M.R. şi U.S.L. nu au interes.

“Am salvat judeţele României, am salvat un gen de stabilitate de care aveam foarte mare nevoie şi putem să ne întoarcem la problemele adevărate, la problemele econo­mice şi problemele sociale”, clama Victor Pon­ta, sâmbătă. O declaraţie care frizează ridico­lul, un ridicol pe care pare să nu-l sesizeze, însă. De la ce molimă o fi salvat Victor Ponta jude­ţele? Ce s-ar fi întâmplat cu românii dacă dom­nul Ponta nu le-ar fi salvat judeţele, acel gen de stabilitate “de care aveam foarte mare nevoie” şi de al cărei preaplin ne bucurăm acum? Sunt întrebări ale căror răspunsuri nu sunt implicite nici retoricii liderului P.S.D., nici acţiunilor sale.

Şi mai este un aspect destul de ambiguu : De ce îşi arogă domnul Ponta acest “merit”, dat fiind că euforia preşedintelui P.S.D. a venit după ce Kelemen Hunor a anunţat că U.D.M.R. nu vrea reorganizarea teritorială în opt regiuni, propusă de şeful statului, lăsând de înţeles că partidul de la guvernare trebuie să danseze pe muzica pe care i-o cântă cel puţin până în toamnă sau până la începutul anului viitor, până când U.D.M.R. vrea să amâne reforma administrativă. Nici domnul Kelemen nu s-a pierdut în amănunte pentru a explica şi ce se poate întâmpla până atunci, ast­fel încât în toamnă sau