Alexandru Tomescu a vorbit pentru EVZ despre micro-universul breslei sale, despre cum găseşti un violonist în fiecare aeroport şi, desigur, despre Stradivarius.

Violonistul Alexandru Tomescu, pianistul Horia Mihail şi violoncelistul Răzvan Suma şi-au îndeplinit cu mare succes misiunea de artişti şi au încântat publicul cu sonorităţi de excepţie. Recitalul trio-ului românesc a avut loc pe 22 iunie la sala Operei din Varna (Bulgaria). În sala cu aspect ponosit, dar de o inestimabilă valoare culturală, au dat viaţă unor lucrări de G. Enescu, J. Haydn, W. A. Mozart şi L. van Beethoven.

Întors recent de la festivalul de la Varna, unde a ridicat o sală plină în picioare, care l-a aplaudat câteva minute bune la sfârşitul ultimei prestaţii, Alexandru Tomescu a vorbit despre muzica clasică pe care a adoptat-o ca limbaj universal şi cu ajutorul căreia se adresează lumii întregi. Cu vioara şi arcuşul în mână, muzicianul a dovedit că mânuieşte cuvintele în acelaşi fel.

EVZ: Cum a fost recitalul susţinut pe scena de la Varna?

Alexandru Tomescu: Publicul a vibrat din toată inima, aş putea spune. Am văzut foarte mulţi oameni interesaţi, entuziasmaţi, toată sala s-a ridicat în picioare după concertul de Beethoven. Acesta nu este un concert neapărat strălucitor, Beethoven a trebuit să facă nişte scamatorii componistice pentru a putea "împăca" cele trei instrumente, pentru ca fiecare să aibă tema lui şi să-şi poată îndeplini rolul său de solist. Nu este printre cele mai spectaculoase şi care să ridice instantaneu săli în picioare. Şi, spre surpriza mea, s-a aplaudat după partea întâi şi am primit "standing ovations" imediat după finalul concertului (Simfonia 10 de Şostakovici – n.r.).

Cum descrieţi publicul bulgar?

Este foarte spontan, foarte sincer, foarte deschis. Eu personal nu am simţit foarte mult că am părăsit România, p