* pe 26 iunie 1951, pe fostul Aerodrom Militar de la Ianca s-a scris istoria * atunci, patru piloţi şi un IAK-23 au făcut trecerea de la era avioanelor clasice la cea a aeronavelor reactive

* un an mai târziu, tot la Ianca şi cu acelaşi tip de aeronavă a fost efectuată prima misiune de interceptare a unei ţinte reale * a fost nevoie de numai 60 de ani ca "Leagănul aviaţiei reactive" din România - aşa cum era recunoscută divizia de la Ianca - să ajungă doar un capitol în publicaţiile de specialitate

Prima filă din istoria aviaţiei reactive din România a fost scrisă pe 26 iunie 1951, pe fostul Aerodrom Militar de la Ianca. Atunci, patru piloţi au executat zboruri cu avioane sovietice de tip IAK-23, proaspăt intrate în dotarea aviaţiei româneşti. Acum, după 60 de ani, acolo nu se mai aude zgomotul avioanelor, iar renumele pe care Ianca şi l-a câştigat în istorie este ţinut "la aparate" doar de un avion expus în centrul oraşului, o troiţă ridicată în memoria piloţilor "plecaţi la ceruri" şi un muzeu. Ultimele două s-au născut din pasiunea unui fost profesor de istorie, care nu oboseşte niciodată atunci când vine vorba să păstreze vie şi mereu în actualitate povestea prin care Aerodromul Militar de la Ianca a ajuns să fie recunoscut ca "Leagănul aviaţiei reactive" din România.

Descriere făcută de comandorul (r) Ion Clenciu, într-unul din numerele revistei "Orizont Aviatic" Începuturile aviaţiei militare la Ianca datează încă din timpul ultimului război mondial. Acolo, în 1941, era dislocată o escadrilă ce efectua misiuni de sprijinire a forţelor terestre pentru eliberarea Basarabiei. Aerodromul folosea o pistă naturală (islazul comunei) şi a activat în toată perioada războiului. Când acesta a luat sfârşit, odată cu instaurarea regimului comunist şi prezenţa trupelor sovietice în ţară, aviaţia, ca de altfel întreaga armată, a suferit modificări şi transfor