E ca in fotbal. Daca n-ai primit nici un cartonas, zburzi liber pe teren. Daca ai primit deja unul galben, trebuie sa ai grija. La rosu, zbori afara. Pe piata de capital, cartonasul galben se reflecta in dobanzi mai mari, conditii de acordare si returnare a creditului mai severe. Daca ti s-a aratat cartonasul rosu, stai o vreme pe tusa, esti „out”. Sau falit, in limbaj economic. Nimeni nu-ti mai imprumuta bani, caci risca sa nu-i mai vada inapoi. Agentiile de rating au ajuns sa dea note care afecteaza masiv nu doar piata internationala de capital, ci si soarta unor state si continente. Puterea lor de influentare e enorma. E oare normal?
Agentiile de rating nu evalueaza doar calitatea instrumentelor financiare – a fondurilor de investitii, de actiuni la bursa, de pensii, a obligatiunilor de stat, certificatelor si altor hartii de valoare. Ele catalogheaza bonitatea firmelor si chiar a statelor lumii. In functie de aceste „note”, bancile, concernele si statele au acces la creditele de pe piata de capital, adica la bani „mai ieftini” sau „mai scumpi”. Caci conditiile creditarii sunt fixate in functie de bonitatea debitorului, de increderea care i se acorda, ca va returna banii imprumutati.
Iar aceasta „incredere” o masoara cateva agentii. Puterea lor a crescut exponential, in ultimii ani. In ciuda unei serii de evaluari eronate, a bonitatii unor debitori. Mai ales de la declansarea crizei financiare in 2008 si a aparitiei asa-numitelor state periclitate financiar, al caror nume prescurtat e PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia, Spania), criticile guvernelor europene la adresa infailibilitatii acestui sistem de evaluare sunt din ce in ce mai sonore.
* Alfabetul camatariei
E ca la scoala. Nota maxima data unui solicitant de credit ar echivala cu un rating AAA, de exemplu dat de agentia Standard & Poor´s (S&P). La acest
