Mă tot întreb unde este mirajul oraşului magnetic şi absorbant, unde e acea metropolă în care stabilirea domiciliului era aproape imposibilă? Unde e oraşul închis, urbea cazemată, puşcăria jindurilor? Unde e buretele Bucureşti? Metropola este acum îmbibată cu “ţărani”, cu venetici, aşa încât niciun primar n‑avem de unde alege. Bucureştenii get-beget dau să fugă.
Îi atrag exact locurile care pe pripăşiţii în Capitală i-au făcut să ia drumul la oraş!
Buretele Bucureşti e suprasaturat, sufocat, plin. Nu mai atrage, ci şterge. Îşi izgoneşte fiii ca pe nişte cifre scrise cu cretă pe-o tablă. Ştersul cu buretele, oraşul epurat (nu purificat, fiindcă, practic e mai murdar, mai impur, mai multietnic, fiindcă au năvălit arabii, chinezii, moldovenii!), este Capitala tuturor erorilor şi ororilor.
Din urbea băştinaşilor a devenit fief al bişniţarilor, drogaţilor, prostituatelor, boschetarilor, şuţilor, şmenarilor şi câinilor fără stăpân.
Nici parcuri sau scuaruri nu mai sunt, ca să depene nostalgii ultimii mohicani. O droaie de herghelii bezmetice ale cailor putere, o puzderie de noxe şi decibeli, o-ntindere de asfalt şi gropi.
Oraşul euro-atlantic Bucureşti este un crematoriu, o hazna, o destinaţie imundă din care (cu laşitate!) cei cu dare de mână (mai ales învârtiţii!) fug şi unde cei cu arta întinsului mâinii (sau cu iuţeală de mână!) s-au pripăşit, prosperă şi buzunăresc.
Capitala este o sosire pentru cursa (fără oprelişti) a fărădelegii, o adresă mult-căutată şi primitor-primitivă pentru practicanţii de josnicie umană şi vagabondaj. Am zis. Ei şi?
Mă tot întreb unde este mirajul oraşului magnetic şi absorbant, unde e acea metropolă în care stabilirea domiciliului era aproape imposibilă? Unde e oraşul închis, urbea cazemată, puşcăria jindurilor? Unde e buretele Bucureşti? Metropola est
