Marius Erdei, un băimărean de 25 de ani, nu ştie să scrie sau să citească, dar are har la cântat. A fost înscris în concurs de o enoriaşă de la biserica unde mănâncă şi a reuşit să impresioneze juriul cu vocea pe care o are.

Locuieşte la periferia municipiului Baia Mare, într-un garaj unde nu are nici măcar un pat, apă curentă, baie şi curent electric. „Nu-mi trebuie mie tare multe. Bine că mi-a dat Dumnezeu voce să cânt“, spune tânărul.

Analfabet, dar cântăreţ

Este al doilea din cei nouă copii ai familiei Erdei şi este pe cont propriu de când se ştie. Nu ştie să scrie şi, firesc, nici să citească, pentru că nu amers nici măcar o soră la şcoală. „Părinţii mei n-au avut posibilitatea să mă dea la şcoală, pentru că n-au avut bani. De mic a trebuit să lucrez să fac rost de bani de pâine. Ştiu să-mi scriu numele, pentru că m-au învăţat la biserică“, mărturiseşte tânărul.

Avea doar şase ani când a descoperit biserica şi cei de acolo vocea lui. „M-au auzit cum cânt şi m-au chemat să cânt în Strană. Mă ajută foarte mult cu mâncare şi haine. Îi ajut şi eu cu ce pot, nu vreau nimic de pomană“, continuă acesta. „Este un tânăr deosebit, plin de bun-simţ. Nu cred că a lipsit în ultimii ani de la vreo liturghie“, spune Ioan Fodoruţ, preotul paroh al Bisericii „Sf. Iosif Mărturisitorul“, lăcaşul de cult unde merge aproape zilnic Marius.

Are 10 rânduri de straie populare de care este foarte mândru şi pe care le îngrijeşte ca pe ochii din cap. A lucrat cu ziua pentru ele în satele din Maramureşul istoric la fân, la prăşit sau în construcţii. „Sunt straie autentice pe care le-am primit din Budeşti de la oamenii care nu le mai purtau. Mi le mai spală şi mi le calcă la biserică o vecină de la blocul din apropiere. Îi bat covoarele în schimb“, explică băiatul.

Vocea, şansa lui să iasă din sărăcie

Marius este conş