Am intrat puternic în vară şi, ca întotdeauna, viaţa publică din România dă în clocot. Trebuie să fie ceva straniu în atmosferă, de vreme ce au loc în noi asemenea prefaceri derutante: din abulici ne transformăm în ofensaţi, din iritabili în isterici şi din nesimţiţi în huligani. Sursa: EVZ

E un pattern pe care-l puteţi verifica răsfoind presa ultimilor douăzeci de ani. Veţi fi surprinşi să constataţi câte lovituri sub centură, reorganizări şi rotaţii ale cadrelor s-au produs în sezonul estival. Acum, ca şi pe vremea comunismului, arătăm ca un popor de căpiaţi, obsedat, parcă, să-şi înfigă pumnale în burtă şi ace de croşetat în creier, doardoar ne bagă în seamă şi pe noi cineva. Cât de băgaţi în seamă suntem, se observă din tratamentul care ni se aplică până şi în organismele unde suntem membri cu drepturi depline. Neobişnuiţi cu stilul nostru în care se amestecă neobrăzarea grosolană (vezi cazul Adrian Severin), hoţia (modalităţile de cheltuire a banilor europeni, dar şi hoardele de picpocheţi români care "dijmuiesc" din greu în urbele din Vest), neruşinarea şi lipsa elementară de respect pentru celălalt, occidentalii ne-au pus ştampila de populaţie necivilizată şi necivilizabilă. Deşi ne-am angajat să mărşăluim în ritmul celorlalte ţări ale continentului, suntem obsedaţi de cum să le punem o piedică tovarăşilor de pluton, cum să-i călcăm pe bătături când sunt neatenţi, ba chiar cum să-i deposedăm de comodele lor încălţări.

Logica strâmbă pe care încercăm s-o impunem lumii n-a fost mai bine ilustrată, în ultimii ani, decât de neobrăzarea de dimensiuni continentale a lui Adrian Severin. Deşi prins cu raţa-n gură, continuă să-şi clameze cu lacrimi de crocodil inocenţa. A preferat în locul onoarei de a-şi da imediat demisia ruşinea de-a fi exilat în ultimele bănci ale Parlamentului European. Iar acum, de parc-am fi cu toţii handicapaţi, pretinde