Undeva între 1920 şi 1930, în spaţiul fostei Germanii a apărut o boală mintală nemaivăzută până atunci, caracterizată de nevoia bolnavilor de a scrie şiruri nesfârşite de zerouri, de altfel s-a şi numit "maladia zero". Cred că în curând, pe acelaşi model, o să ne îmbolnăvim cu toţii şi o să ne luăm creioane, pixuri, carioci sau dermatografe cu care o să desenăm regiuni, hărţi, ba eventual o să rescriem istoria după bunul plac.
Boala mintală a nemţilor a fost cauzată de hiperinflaţia care a lovit Germania după Primul Război Mondial, pe fondul despăgubirilor pe care trebuia să le plătească Germania conform Tratatului de la Versailles, alături de lipsa de pricepere a liderilor Republicii de la Weimar de a administra finanţele statului, precum şi a slăbiciunilor sistemului bancar.
La 31 ianuarie 1919 o uncie de aur valora în Germania 170 de mărci. La 30 noiembrie 1923 aceeaşi cantitate de aur valora 87.000.000.000.000 de mărci, reprezentând o creştere de 51.176.470.588.235%. La 1 noiembrie 1923, o pâine costa 3 miliarde de mărci, carnea 36 de miliarde şi o halbă de bere 4 miliarde de mărci.
Se spunea atunci că preţul unei ceşti de cafea se putea dubla chiar în timp ce era băută, o situaţie care chiar îţi poate întuneca minţile. Iar oamenii - bancheri, casieri, dar şi simple gospodine, altfel perfect normali - nu numai că începeau să scrie şiruri nesfârşite de cifre, ci şi declarau că au 8 miliarde de ani şi 20.000 de miliarde de copii.
N-ar fi interesant să împărţim România în 850 de miliarde de judeţe, pe care să le finanţăm cu cele 300.000 de mii de trilioane de lei pe care îi vom lua confiscând averile ilicite?
Bat câmpii, desigur, dar mai elegant şi măcar am un plan şi o idee, lucruri pe care nu le regăsesc în nicio expunere pe tema reorganizării teritoriale a României, pe tema statutului licit sau ilicit al averii, în niciun deme