Ambiţiile lui smintite sînt cele care l-au pierdut temporar pe Vanghelie. Geoană îl considera util – şi chiar a fost – pentru păstrarea legăturii cu masele şi pentru că, dacă era nevoie, Vanghelie ştia să adune cîteva mii de oameni la o gustare politică în aer liber şi nu numai, cu mititei şi discursuri. Cînd Vanghelie a fost ales şeful pe Bucureşti al PSD-ului, cu o confortabilă majoritate, se ştia că e omul lui Geoană.

După căderea lui Geoană, am scris aici, dacă vă mai amintiţi, că se va termina şi cu Vanghelie. Nu imediat, ci după ce Victor Ponta va deveni suficient de puternic în partid, încît să-l poată da jos fără pierderi colaterale. Dacă atunci cînd Vanghelie acţiona în partid în calitate de ciomăgaş politic al lui Geoană s-ar fi mulţumit cu o funcţie mai mică în PSD, sînt sigur că azi nu s-ar fi legat nimeni de el. Ponta l-ar fi folosit şi el ca maestru de ceremonii, iar Vanghelie ar fi spus şi pentru el „Opriţi grătarele, vorbeşte dl Ponta!”

Vanghelie a devenit neproductiv în partid cînd a anunţat că visează să candideze la preşedinţia României. Şi asta nu pentru că rîdea lumea de el, ci fiindcă a început să facă propria lui politică de alianţe şi a început să se afişeze cu Elena Udrea şi să aibă o atitudine îngăduitoare faţă de Băsescu. Atunci de-abia şi-au amintit bonzii din PSD că Vanghelie nu prea face treabă cu filiala din Bucureşti, că e un olandez tuciuriu, Van Ghelie, cum zicea Năstase, că nu-l prea plac bucureştenii şi că, în general, a ajuns mult mai sus în partid decît l-ar fi recomandat competenţa.

De ce n-a luat însă Vanghelie în tragic faptul că a fost dat jos din funcţie? Fiindcă ştie că PSD-ul va avea nevoie în continuare de el, chiar dacă l-a ejaculat de la conducerea filialei de Bucureşti. Cînd se apropie alegerile, nu poţi renunţa la unul care ştie să sufle în cărbunii grătarelor de partid şi care are toate şansele de