Parisul scapa de tiganii din tabere, trimitandu-i acasa cu bani de buzunar. Roma face din cand in cand curatenie pe la periferii. Cum functioneaza „debarasarea” la Berlin, aflam dintr-un articol din Stern.online. Cine sunt ei, care traiesc „Printre Noi”, aflam din Stern-ul tiparit. Intr-o minte ordonata si o societate care priveste in perspectiva, cum e cea nemteasca, modul de viata al tiganilor aciuiti in orasele germane e de mirare. Haos contra ordine, mizerie contra curatenie, derizoriu contra stabil. Fotoreportajul e realist, tonul pe alocuri trist. O comunitate etnica de peste 10 milioane de oameni, risipiti prin Europa, cere intai intelegere, apoi solutii.
Fara numar, fara numar
Ziaristii de la Stern - Franziska Reich (text) si fotograful Daniel Rosenthal - ii insotesc in viata de zi cu zi pe noii chiriasi dintr-o casa gri si cam paraginita, din Genthinerstrasse. E o strada la cateva minute de mers pana la luminosul Potsdamer Platz din Berlin.
Pe locatarii de la etajul cinci ii cheama Angela si Gheorghe, Elvis si Olteanca. Alexander e copilul de doi ani, al celor din urma. Acestora li se adauga, in tranzit, frati si surori, cumnate si cumnati, verisori, prieteni si cunoscuti. „La etajul intai cu vedere in spate, stau grasa Venus, Lenuta cu dintii de aur, cu nenumarati copii si barbati si bunica ce citeste in palma pe zece euro”. Etajul trei e uneori locuit, uneori nu, usa sta deschisa si gunoiul creste un fata ei.
„Multi oameni, mare haos” comenteaza autoarea articolului. „Nu se stie nicodata cati barbati, femei si copii, unde, cum si, pe moment, cu cine locuieste. In casa din fata stau spalatorii de parbrize. Pe toti ii cheama Alexander. In afara de ei, bebelusi, copii, gravide, mereu alti barbati, 10 pana la 20 de persoane. Cand vine unul nou, isi aduce cu el salteaua si o arunca intr-un colt murdar”.
C
