Tot cu pretenţia de a restabili adevărul istoric, acest domn vine să-l acuze pe Rege că şi-a trădat ţara la 30 decembrie 1947 (o să scriem din nou cu majusculă numele lunii?) şi că, prin slugărnicia arătată sovieticilor, a impus regimul comunist, ca şi cum n-am şti că armata de ocupaţie pusese de fapt stăpânire pe România încă de la intrarea trupelor, până în ajun duşmane, în Bucureşti. Aceasta se întâmplase în 1944, o săptămână după acel 23 august (iar era să scriu cu literă mare!), când cu un gest îndrăzneţ Mihai I l-a înlăturat de la putere pe dictatorul militar, inevitabil răspunzător de dezastrul în care ne găseam atunci.

Dar Traian Băsescu astăzi nu-şi mai aduce aminte de Antonescu decât pentru declanşarea războiului dezrobitor al Basarabiei şi Bucovinei, îl vede aşadar ca pe un erou pe care ar fi gata să-l imite... După apucături din ce în ce mai vădite ale preşedintelui actual, e clar că-l atrage acest exemplu de guvernare autocratică. Dar Antonescu este, fără îndoială, autorul moral al unor exterminări în masă, ale căror victime au fost evrei din România şi cetăţeni sovietici civili a căror singură vină era aceeaşi, că sunt evrei, adică supuşi unei sorţi care i-a stors lacrimi la vizita în Israel. Acele deportări şi execuţii au săpat adânc şanţul care ne desparte de provinciile româneşti pierdute în 1940 şi 1947. De asemenea, contemplând momentul istoric 1941, domnul Băsescu adăuga nostalgic: „aveam un aliat“. Da, pe Marele Reich! N-aş fi crezut că cineva responsabil îl va aproba pe Antonescu că s-a aliat cu Hitler. Toate astea nu ne arată decât lipsa de convingeri autentice a oamenilor politici români, între care preşedintele Băsescu este o figură extrem de reprezentativă.

Insultele mitocăneşti la adresa Regelui nu sunt o noutate. Ele fuseseră, ani de zile, specialitatea lui C. Vadim Tudor. Dar nu ne angajau pe noi, fiindcă purtau semnătura c