SCRISOARE DESCHISĂ

DOMNULE PREŞEDINTE,

Am simţit nevoia imperioasă să vă scriu în clipa în care am auzit declaraţiile pe care le-aţi dat pe postul B1, în emisiunea din 22. 06. 2011. Nu am făcut-o; pe de o parte, de teama de a nu mă pronunţa prea abrupt sub şocul emoţional al comentariilor pe care aţi găsit cu cale să le faceţi - pe de altă parte, cu speranţa prostească că veţi găsi de cuviinţă, într-o proximă ocazie, să corectaţi ceva din gravele erori de care consider că v-aţi făcut vinovat. Discursul ţinut în faţa Parlamentului ar fi fost cu siguranţă cadrul cel mai potrivit să îndreptaţi ce se mai putea îndrepta. Nu v-aţi dovedit capabil de un asemenea gest. În această situaţie, mă simt îndreptăţit şi obligat să declar public că apreciez opiniile Dumneavoastră despre Istoria modernă a României ca incalificabile şi impardonabile, probe ale unei ignoranţe ce vă descalifică. (Prefer să vorbesc despre ignoranţă pentru că încă refuz să vă suspectez de rea-credinţă, un păcat infinit mai periculos, când cel în cauză ocupă cea mai înaltă demnitate în Stat)

Domnule Preşedinte,

Pornind de la ideea "că noi (românii - notă R.F.A.) încă nu ne aşezăm corect valorile" v-aţi hazardat într-o rapidă şi sumară judecată în finalul căreia aţi concluzionat că Regele Mihai "a fost slugă la ruşi" şi abdicarea "a fost un act de trădare a interesului naţional al României", în vreme ce "pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaustul împotriva evreilor şi ţiganilor, ducerea lor în Transnistria şi nu ştiu ce". Pentru a elimina orice dubiu asupra viziunii Dumneavoastră asupra evenimentelor, la întrebarea dacă la vremea respectivă aţi fi dat ordin armatelor române să treacă Prutul nu v-a trebuit nici o clipă de reflecţie ca să răspundeţi categoric DA. Un "DA" motivat, la fel ca şi Ion Antonescu în urmă cu 70 de ani, de respectul şi datori