Sa fiu sincera nu stiu de ce a venit, de fapt, Traian Basescu luni in Parlament. Caci indiferent care i-a fost intentia, pana la urma nu a facut decat sa puna reflectorul pe doua dintre cele mai mari esecuri ale sale.
Si nu esecuri cauzate de Opozitie, ci de Coalitia la putere, in frunte cu propriul partid, si de institutii care, cel putin partial, fusesera improspatate.
Presedintele le-a vorbit alesilor despre modificarile Constitutionale si, pana la urma, despre regionalizare, desi acest al doilea subiect disparuse misterios din temele oficiale ale mesajului dupa ce coalitia o amanase (probabil pana la calendele grecesti). Traian Basescu a reluat principalele modificari pe care proiectul sau le aduce legii fundamentale, proiect care insa a fost sabotat, in cele mai importante puncte ale sale, de Curtea Constitutionala si CSM. Curtea Constitutionala care este dominata acum de reprezentantii Coalitiei. CSM in care au intrat recent trei reformisti convertiti insa rapid de varanii din acest organism. Nu cred ca presedintele se astepta la aceasta lovitura, dar cum nu este omul resemnarilor promoveaza totusi proiectul in Parlament, chiar insotit de avizul negativ al CCR.
Cum modificarile refuzate de CCR, in frunte cu eliminarea prezumtiei caracterului licit al averii, sunt legitime, demersul presedintelui este indreptatit. Dar la nivel de principii el intra in contradictie cu una dintre propunerile de modificare. Caci, spune Traian Basescu, cum CCR est autoritatea suprema in materie constitutionala, suspendarea presedintelui nu mai trebuie sa fie posibila daca avizul Curtii este negativ. Dar pe aceeasi logica, principial corecta, cum poti modifica insasi Constitutia fara acordul autoritatii supreme in materie constitutionala? De ce intr-un caz Parlamentul poate ignora decizia CCR si intr-altul nu poate?
Dar chiar trecand pe
