Ideea textului lui Cioveie e următoarea: corupţia, opulenţa, oportunismul, cinismul, nervozitatea, pornografia, drogurile, kali-yuga, palpitaţiile şi sănătatea şubredă pe care ţi le dau toate astea pot fi explicate de două mari evenimente: comunismul şi postmodernismul. Teza mea admite rechizitoriul lui Cioveie oricât de neplăcut pare, dar respinge explicaţiile. Astfel, dacă este adevărat că viaţa şi relaţiile sociale sunt mult mai dificile aici decât în multe alte părţi, explicaţia domniei sale reflectă un euroscepticism frecvent mai ales în mediile tradiţionaliste ale ortodoxiei şi se bazează pe un funcţionalism primitiv.

Valentin Cioveie consideră că răul care a penetrat fiinţa neamului românesc are două cauze mari: comunismul şi postmodernismul. Comunismul s-a instalat începând cu 1947/´48 şi a fost devastator în special pentru o mare parte din intelectualitate, o parte din preoţime, marea şi mica burghezie, marii latifundiari şi ţărănimea ceva mai prosperă, iar în administraţie - pentru cei cu origini nesănătoase. Nu e nicio îndoială că România a cunoscut în acei ani un proces brutal de purificare ideologică. Asta a însemnat, dincolo de parlamentarism şi monarhie, sfârşitul conştiinţei mic-burgheze din oraşe şi a spiritului antreprenorial, extirparea vocaţiei religioase şi / sau etno-centrică a intelectualităţii româneşti, în sfârşit, instalarea unei noi elite, oportunistă şi de o calitate intelectuală în genere dubioasă. Dennis Deletant, Stelian Tănase sau Raportul Tismăneanu fac clar impactul comunismului asupra societăţii şi culturii mic-burgheze şi religioase româneşti.

Acum, Valentin Cioveie nu exaltă perioada interbelică (un social cu probleme morale), dar insistă că generalizarea imoralităţii rezultă din distrugerea unor instanţe de socializare sau paradigme de comportament: valoarea este literalmente eliminată, în funcţii sunt instalaţi oa