Stresiunea- cu sau fără tr, acea perioadă când indiferent de profilul psihologic, de capacitățile intelectuale, de doza de optimism ale fiecăruia, când indiferent de facultatea pe care o urmezi, nu contează dacă într-un oraș mai mic sau într-o adevărată metropolă, apar fluturii, care nu au să fie niciodată pe cale de dispariție din stomacul unui student…indiferent cât ar părea el de nepăsător….

Pentru că tocmai am trecut printr-o sesiune, mi-a venit adoima lui Paganel, celebrul geograf și “prinzător de fluturi” din romanele lui Jules Verne, să încerc să clasific și eu un soi de fluturași, pe care i-am simțit personal sau mi-au fost descriși de către colegii mei.

Până la urmă, și pentru cei care facultatea înseamnă doar un bun prilej de a te da mare și de a avea ce povesti nepoților (să nu punem la socoteală că unii aleg să facă “o facultate” doar pentru că în accepțiunea lor este echivalent cu “distracție nonstop”), fluturii de sesiune apar din grija dorinței de epatare. Și anume, emoțiile formate din pricina faptului că știi că în sesiune o să te descurci cumva la examene, ca mai apoi să te poți lăuda celorlalți în prezența nelipsitelor beri sau iubite: „eu nici n-am învățat nimic, dar mi-am luat toate examenele … și încă cu note mari” – nu ai cum să nu le simți, pentru că există o anume nesiguranță în ceea ce privește numărul examenelor astfel promovate.

Emoțiile reale apar însă mai ales în cazul studenților pentru care media examenelor hotărăște chestiuni vitale cum ar fi: bursa, locul în cămin și așa mai departe. Acest gen de fluturi sezonieri, sunt și ei de mai multe tipuri. Prima categorie s-ar numi astfel: ”înainte” și apoi fluturi de “după”. Înainte de a se anunța oficial perioada sesiunii, când cea mai importantă grijă nu este unde îți xeroxezi cursurile, ci nesiguranțele legate de care dintre colegi va binevoi să-ți împrumute cursurile p