Târgovişteanca a înfiinţat un Club al Ecologiştilor, din dorinţa de a-i rupe pe tineri de lângă masa calculatorului şi a-i învăţa să se bucure de mediu.
Fire meticuloasă şi optimistă, Claudia Chebac nu spune niciodată nu se poate. Răspunde cu plăcere oricărei provocări. Îi place să lucreze cu oamenii. Tocmai de aceea, meseria de bibliotecar a venit ca o împlinire în viaţa sa.
„Îmi place, fiindcă această profesie nu este rigidă. Nu există monotonie în activitatea de zi cu zi. Te poţi erija în orice: educator, profesor, psiholog, prieten etc. Sunt mulţumită, împăcată. Mă văd ieşind la pensie de la bibliotecă”, spune Claudia Chebac.
A presărat pasiune şi a reuşit să intre cu cititorii săi într-o comuniune aproape perfectă. „Trăiesc sentimente aparte faţă de persoanele de vârsta a treia. Îmi place să le ascult, să stăm de vorbă”, mărturiseşte bibliotecara.
Şi totuşi nu viaţa printre cărţi a reprezentat idealul Claudiei Chebac. Încă din copilărie visa să ajungă actriţă de teatru. „Nu ştiu dacă m-aş fi «asortat» cu filmele. Îmi plăcea să trăiesc emoţia aceea intensă de pe scenă. N-a fost să fie. Nu am încercat niciodată să dau la Institut, fiindcă nu m-au lăsat părinţii. Spunea mami că nu este o meserie pentru fete. Odată ce pleci de acasă, nu se ştie ce se va întâmpla”, povesteşte Claudia.
Părinţii au ţinut-o departe de teatru
Era prin clasa a VI-a când diriginta i-a remarcat talentul actoricesc şi i-a propus mamei să o trimită pe fată la studii la Bucureşti. Degeaba! De modă veche, aceasta nu s-a lăsat înduplecată.
„La serbarea de sfârşit de an, doamna dirigintă, o femeie extraordinară, mi-a dăruit o carte de Caragiale pe care a scris «Pentru mica mea artistă». O am şi acum. O păstrez cu mare drag”, spune Claudia. Într-un fel s-au altul, viaţa a ţinut-o totuşi aproape de lumea artistică. În cei 11 ani cât a lucrat ca laboran
