Terenul de sub fabrica de rulmenţi şi contribuţiile economice la buget ale întreprinderii reprezintă mărul discordiei dintre Alexandria şi Nanov, de mai bine de 12 ani. Ordonanţa 64/2010 a impus autorităţilor locale reanalizarea graniţelor şi semnare unor procese verbale de vecinătate, dar Alexandria şi Nanov au refuzat să facă acest lucru, din cauza terenului.

În povestea terenului de 400.000 m.p pe care este construită fabrica de rulmenţi Koyo, în mod paradoxal, fiecare pare să aibă dreptate. De la edilii celor două localităţi aflate în litigiu, care se bat în hârtii şi documente, până la oamenii de rând care la acest capitol dau dovadă de patriotism local. Terenul în cauză nu a reprezentat niciun interes pentru autorităţi până la apariţia fabricii şi cel mai probabil nu ar fi iscat nici actualul scandal, dacă miza nu ar fi constituit-o taxele pe care le plăteşte agentul economic japonez. Fabrica a apărut în 1971-1972 şi potrivit unui decret emis de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România şi semnat de Nicolae Ceuşescu, aceasta a fost construită pe un teren care aparţine Alexandriei. Şi automat, de la bun început toate taxele şi impozitele agentului au mers către bugetul local al oraşului. Nanovenii, care au considerat că terenul li s-a “furat” n-au făcut niciun demers pe vremea fostului regim, dar imediat după Revoluţie, edilii din Nanov şi-au amintit de teren şi de banii pe care acesta i-ar aduce la bugetul local.

Aşa s-a ajuns în instanţă, în urmă cu aproximativ 12 ani. În 1998, Primăria Nanov a obţinut o hotărâre judecătorească potrivit căreia terenul îi aparţine. Mai mult decât atât, primăria din Nanov a apucat să încaseze o lună şi taxele de la agentul economic care funcţiona pe terenul câştigat. Bucuria nanovenilor le-a fost de scurtă durată. Alexandria a făcut recurs şi plata taxelor către Nanov s-a oprit. Ba mai mult, primăria a fost ob