Deşi se spune că cea mai uşoară modalitate de a te îmbogăţi este să faci afaceri cu statul, acest lucru se pare că nu este valabil şi în cazul farmaciilor. În ultimii ani, statul s-a dovedit a fi un partener păgubos pentru acestea, în contextul în care întârzierile cu care îşi plăteşte facturile au ajuns să fie de peste un an, iar adaosurile comerciale sunt stabilite la un anumit nivel, tot de stat. Înainte de criză, când în sistem existau bani mai mulţi, iar marjele de profit erau mai ridicate, cu toate că plăţile de la Casa de Asigurări de Sănătate se făceau tot cu întârziere, fondurile erau altfel rulate. Atunci, aceste termene nu păreau atât de lungi şi reprezentau pentru farmacii nişte surse sigure de venit.

După ce lipsa banilor cash a devenit o problemă şi pentru această industrie, aceste afaceri cu statul au făcut ca la finele anului trecut o treime din farmacii să se afle, din punct de vedere contabil, în faliment, din cauza termenelor lungi de plată ale statului, se plâng reprezentanţii din industrie.

Pentru farmacii mici, mai ales cele din mediul rural, este mai dificil, iar mulţi proprietari au ales să îşi vândă afacerea. În acelaşi timp, marile lanţuri de farmacii încă se descurcă, dar soluţiile de supravieţuire folosite exclud statul ca partener.

Astfel, multe au ajuns să fie mici magazine universale, în care se pot găsi nu doar medicamente, ci şi orice produs de îngrijire sau de înfrumuseţare, fie că este vorba de farduri, creme, parfumuri sau alte produse. În cazul acestor produse, farmaciile au libertatea de a stabili singure adaosul comercial, spre deosebire de adaosurile pentru medicamentele cu reţetă care sunt reglementate şi care se află la un nivel mediu de sub 10%. Mulţi specialişti cred că pentru ca o farmacie să poată supravieţui doar din vânzarea de medicamente adaosul comercial ar trebui să se situeze undeva la 20%. @