„Goe“ spune că fotbalul italian i-a oferit cea mai mare satisfacţie profesională şi că n-ar părăsi Peninsula decât în cazul unei oferte foarte mari din punct de vedere financiar.
Dorin Goian a rămas acelaşi tip modest, ca atunci când a venit din Bacău la Bucureşti. La şase ani distanţă de la acel moment, „Goe" e mai sigur pe el, mai pus pe glume, dar cu la fel de mult bun-simţ. A acceptat fără reţineri interviul pentru „Adevărul", chiar dacă am fost nevoiţi să-l facem în două reprize, din cauza semnalului de la telefon, care i-a dat mari bătăi de cap. Când am vorbit, profita de ultimele zile de vacanţă. De azi, fundaşul de 30 de ani se întoarce în Italia, pentru a începe pregătirile cu Palermo.
„Adevărul": Ai fost promovat în fotbalul mare de Marin Barbu. Îţi mai aminteşti debutul?
Dorin Goian: Sigur că da. Ba chiar a fost un moment extraordinar de frumos, care mi-a rămas în suflet. Nu e de colo să ai 17 ani, să fii aruncat în luptă în Liga I şi să mai şi câştigi. Eram la Foresta şi am bătut atunci Gloria Bistriţa cu 2-0. Vai, aveam nişte emoţii extraordinar de mari! Era stadionul plin, lumea venise ca la spectacol, iar noi am reuşit să le oferim o mare bucurie oamenilor.
''Îmi amintesc cu plăcere de toate momentele carierei mele, chiar şi la 17 ani, când nu aveam niciun ban în buzunar şi mâncam biscuiţi. Cele mai mari bucurii le-am cunoscut însă la Steaua şi la echipa naţională.''
Ce ţi-a spus antrenorul înainte de meci?
Nu prea-l auzeam. Eram „topit". Ştiu că mi-a spus să joc simplu, să nu mă complic aiurea. L-am ascultat şi a ieşit bine. După meci, m-a luat în braţe şi m-a felicitat.
În Moldova, ai jucat la Foresta, Ceahlăul şi FCM Bacău. Unde te-ai simţit cel mai bine?
N-o să mă crezi, dar peste tot m-am simţit excelent. Din diverse motive. La Foresta, eram acasă, la Suceava mea. Îţi dai se
