Un proverb îndeamnă să nu se vorbească de funie în casa spânzuratului. O Putere buimacă şi incapabilă să promoveze soluţii pragmatice care să mişte economia şi-a bizuit întreaga politică pe tăierea sălbatică a veniturilor populaţiei, pe coborârea dramaticăa nivelului de trai, pe negarea obligaţiei constituţionale a statului de a se implica prin măsuri de ordin social în salvarea propriilor cetăţeni. Guvernul a “spânzurat” tot ce se putea: lefuri, pensii, ajutoare, orice. Şi e hotărât să continue, cu asemenea rapacitate, încât comentatori străini se miră cum de, în timp ce în Grecia populaţia e în stradă, românii rabdă tăcuţi, în casă, măsuri de o austeritate incredibilă.

Pe acest fond, nu cred că din prostie sau din întâmplare, a avut loc o ciudată dezbatere, chipurile pur teoretică, a Fundaţiei democrat-liberale a PDL. În lipsă de altceva mai bun, de soluţii practice, onorabilii participanţi (între care premierul Boc şi consiliera sa Andreea Paul Vass) au aruncat în public câteva idei (sau perspective) cel puţin anapoda şi inoportune înaceastă vreme de furtună şi de incertitudini, bulversând populaţia. Anume, că s-ar cuveni să fie desfiinţate salariul minim, ca şi pensia de stat. Că privatizarea serviciilor publice ar trebui, bunăoară, împinsă până la dispariţia asistenţei medicale asigurate de stat, prin privatizarea integrală a reţelei, sau până la înlăturarea totală a subvenţiei la căldură.

Lansate asupra unei populaţii şi aşa stresate, înnebunite de grija zilei de mâine, trăsnăile astea au provocat îndreptăţite reacţii publice. Mai ales că au fost urmate de bâlbâieli ale autorităţilor, care căutau să se explice. “Privatizarea serviciilor publice va avea un impact care nu e de subestimat, dar nu se pune problemape termen lung, foarte lung sau mediu, ci când populaţia îşi va dori aşa ceva” (!?), susţine dna Vass. “Nu se are în vedere în viitorul apr