În urbea moldavă nu s-au înregistrat morţi. A fost mai mult, aşa, voie bună. Serialul „Misterele Revoluţiei“ vă propune, în episodul de astăzi, o radiografie a evenimentelor derulate în decembrie 1989 în oraşul Bacău.

Mai important decât răspunsul la întrebarea „a fost sau n-a fost revoluţie la Bacău?" este faptul că în oraşul lui Bacovia n-a murit niciun om în decembrie 1989. Băcăuanii n-au fost ei prea hotărâţi împotriva regimului, au ieşit pe străzi abia după fuga lui Ceauşescu (22 decembrie, ora 12.09), dar măcar au rămas cu capul pe umeri şi n-au căzut în plasa diversiunilor.

Era destul de cald la Bacău în 22 decembrie 1989, aproape zece grade, dar lumea nu se încumeta să iasă în stradă, ci stătea cu urechile ciulite la veştile care veneau dinspre Bucureşti. Primii care s-au îndreptat spre Judeţeana de Partid au fost câţiva actori şi maşinişti de la Teatrul Bacovia, care până atunci îşi făcuseră „curaj" la restaurantul „Bistriţa". Aceştia n-au îndrăznit să forţeze intrarea în clădire până ce nu au început ­să-şi facă apariţia coloanele de muncitori dinspre zona industrială.

„Lucram la Uzina de Avioane Bacău, eram schimbul 2 şi, la un moment dat, un vecin de-al meu mi-a strigat să deschid repede televizorul. Am deschis şi l-am văzut pe Dinescu cum anunţa că a fugit Ceauşescu. Am plecat direct la uzină, m-am alăturat colegilor şi ne-am îndreptat spre centrul Bacăului. La un moment dat am intrat în consiliu şi ne-am dus în birou la prim-secretarul Tănase. Era speriat, i-am zis că s-a terminat cu ei şi o să fie ceva nou. N-a opus niciun fel de rezistenţă", povesteşte revoluţionarul Constantin Ţugui.

Activistul Hrebenciuc, chemat de acasă

Cei care au pătruns în Judeţeana de Partid pe 22 decembrie s-au constituit ­într-un organ provizoriu de conducere, avându-l în frunte pe actorul Geo Popa. Revoluţionarii şi-au dat seama în