Despre Simina Mezincescu multă lume ştie doar că a fost purtătoarea de cuvânt a Casei Regale în agitaţii ani 90 ai secolului trecut. Cu mult timp înainte, însă, în 1959, doamna Mezincescu, pe atunci Mironescu, după primul soţ, a fost condamnată în ultimul mare proces politic al epocii Dej. Este vorba despre judecarea lotului Noica-Pillat, în urma căruia au intrat la puşcărie pentru mulţi ani nişte oameni a căror singură vină era că încercau să evadeze din lagărul comunist prin lecturi şi discuţii libere.

Citiţi toate articolele din campania Jurnalului Naţional - Români care mai au ceva de spus

Jurnalul Naţional: Lotul Noica-Pillat a fost ultimul mare proces, ca număr de acuzaţi, din anii '50. Până la urmă era vorba doar de un cerc de lectură...Cum s-a ajuns la aşa nişte condamnări grele?

Simina Mezincescu: Între cele două grupuri nu era legătură, dar au fost conectate fiindcă în jurul lui Dinu Pillat erau şi câţiva foşti legionari şi au vrut să dea aparenţa unui complot legionar. Era grupul moşierilor cu domiciliu obligatoriu la Câmpulung şi cel al lui Pillat care erau exilaţi îm Moldova, la Piatra Neamţ. Eu îi cunoşteam doar pe Alecu Paleologu, pe Dinu Noica şi vărul său, cu care eram prieteni de familie, pe Anca Berceanu. Eu într-adevăr, încercasem printr-o relaţie să fac să ajungă în Franţa manuscrisul "Povestiri despre Hegel” al lui Dinu Noica. M-am trezit într-un lot imens, din care nu cunoşteam multă lume. Pe Nicu Steinhardt l-am văzut abia la proces, unde a fost foarte demn, a zis că e o onoare pentru el să facă parte din acel lot. Îl mai ştiam pe Păstorel Teodoreanu, care era o încântare. Chiar în sala de judecată mi-a făcut o epigramă. Înainte să ne bage în sală, un colonel i-a reproşat glumele sale împotriva regimului, de ce nu şi-a ţinut epigramele la sertar. El răspuns, uitându-se fix la mine:” Acum mai contează doar demnitate