Cinci trenuri mai vin şi pleacă din oraşul muncitoresc. Cândva, mii de navetişti animau unul dintre cele mai animate locuri ale unui oraş în care \"duduiau\" furnalele, staţia CFR amintită a ajuns loc de joacă pentru copii Sursa: Ciprian Iancu
În Hunedoara, dacă vrei să stai pe o bancă într-un loc liniştit, fără zgmot şi în care să nu te deranjeze nimeni, atunci alegerea perfectă este peronul gării. Într-un interval de 24 de ore eşti "deranjat" de alte prezenţe umane doar câteva minute. Cam cât durează staţionarea în dreptul gării a celor cinci trenuri care mai vin şi pleacă. Asta cu tot cu timpii de aşteptare ai călătorilor.
Femeile pictate pe pereţii gării seamănă izbitor cu Elena Ceauşescu
De câţiva ani, gara municipiului Hunedoara, cel mai mare oraş al judeţului, este greu de găsit. Prin 2005, parcul cu stejari din faţa gării a fost parţial ocupat de clădirea unei noi autogări. Tot cam pe-atunci, un supermarket a "muşcat" şi el din zona de verdeaţă de lângă gară. Totuşi, cu puţină atenţie poţi zări, printre cele două clădiri mai noi, edificiul de tip sovietic, cu steaua comunistă în vârful turnului central, semn pe care nu-l mai dă nimeni jos pentru că ar însemna să cheltuiască bani serioşi cu întreaga operaţiune.
Din afară, clădirea nu arată rău. Suspect este însă că, aproape toată ziua, nimeni nu intră şi nu iese din ea. Sala principală de tranzit este la fel ca în urmă cu 60 de ani, când se ridica gara cea nouă, pentru un oraş nou, în care un combinat siderurgic nou era ridicat pentru a ridica pe noi culmi societatea multilateral-dezvoltată. Aceleaşi coloane reci, aceleaşi picturi murale gigantice în stânga şi în dreapta: o scenă dintr-o oţelărie, "brandul" Hunedoarei vreme de mai bine de un secol, şi o imagine cu "oameni noi" petrecând la iarbă verde, undeva pe un deal din apropierea combinatului siderurgic. Mai ales această imagine îţi cr