- Editorial - nr. 812 / 29 Iunie, 2011 Marturisesc, de mult nu am mai gasit in cutia postala altceva decat facturi si reclame – prapad inutil de hartie buna si de padure romaneasca. Nimeni n-are bani, dar magazinele mari risipesc hartia mai scumpa decat painea cea de toate zilele. In fine, nu asta era tema. Gasesc un plic mototolit, murdar ca vai de el si dezlipit aproape in intregime. Imi vad numele in dreptul destinatarului si o adresa veche... Scrisoarea n-are timbru, l-o fi dezlipit vreun filatelist ma gandesc, intrebandu-ma cine si de unde ar putea fi expeditorul. Si cum de a ajuns, totusi, scrisoarea? Ma lamuresc rapid desfacand ce a mai ramas din banda lipita: a fost candva un plic, a ramas ceva dintr-o misiva, ingalbenita deja de vremuri si degete plimbarete, pe care cineva, totusi, a avut bunavointa sau bunul-simt sa o repuna in alt plic. Pesemne s-o fi udat. O fi cazut in apa... Oare ce fel de apa? O simpla baltoaca? Sau o apa mare, despartitoare de frati? Da, scrisoarea Olenei, caci ii descopar semnatura fetei cu care m-am imprietenit in 1995, pe Nistru, a ajuns, in fine, la destinatie, dupa ce s-a plimbat vreun an. O misiva inocenta, picata in Prut, mai mult ca sigur, fiindca din scrisul acela scolaresc literele latine abia se mai tin, latindu-se lacrimand: "Ce mai faceti? Noi suntem bine. Am citit cu Viktor ce ati scris de Fantana”. Asta era. Vasazica, a scapat din iadul de la Rezina. Nu imi amintesc cine e Victor – nu e prietenul scriitor de la Chisinau, nu cred ca se cunosc. Dar mai stii? Dar, atunci, de ce imi scrie asemenea fleacuri, cand ar fi putut sa ma contacteze telefonic sau pe internet? Recapitulez, cat imi permite memoria, scenografia, si realizez ca, de acolo..., de pe malul Nistrului, nu ar fi putut sa comunice decat cu porumbei calatori. Nu telefon, nu internet, nu aia, nu ailalta... si, daca e ceva, militia apare imediat. Iar la foamea