Liderii USL au lansat weekendul trecut programul de guvernare al Uniunii pe zona de agricultură. Se cuvine să semnalăm ideea bună de a lansa treptat ideile de guvernare şi prin documente focalizate pe anumite sectoare.
În acelaşi timp, e uimitor că liderii liberali şi social-democraţi muncesc atât ca să lanseze mesaje pozitive pe agenda publică (viitoarea lor guvernare) şi în acelaşi timp se lasă antrenaţi în scandalurile zilei (regionalizarea, declaraţiile referitoare la Regele Mihai), iar dacă tot o fac, în loc să profite de greşelile adversarilor, încearcă cu tot dinadinsul să concureze la capitolul populism.
Dar nu vreau aici să mai comentez agenda publică a politicienilor, am făcut-o săptămâna trecută, ci să analizez conţinutul propriu-zis al programului pe agricultură. M-am folosit de rapoartele pe care le-am scos la Centrul Român de Politici Europene despre agricultură. M-am consultat şi cu Lucian Luca, expertul nostru afiliat cu expertiză în politici agricole, căruia îi mulţumesc pentru ideile aduse în acest articol şi pentru critica ideilor mele.
Evident, îmi va fi imposibil să trec prin toate detaliile programului, deci mă voi opri la câteva puncte. Cea mai bună idee din tot manifestul este aceasta: „USL consideră prioritară transformarea exploataţiilor mici şi de subzistenţă în ferme medii familiale". Este o schimbare salutară, pentru că poziţia tradiţională a PSD, mai ales sub ministrul Agriculturii de pe vremea lui Adrian Năstase, Ilie Sîrbu, era concentrarea obsesivă asupra marilor exploataţii agricole.
Este ceea ce am recomandat în mod repetat României ca poziţie în politicile agricole ale UE şi teza principală a raportului nostru din 2009: „O ţară şi două agriculturi". Spuneam acolo (împreună cu Lucian Luca) că România are, de fapt, două agriculturi: una cu ferme foarte mari, una cu ferme mici şi fărâmiţate. Nu am nimic cu fer