Repetentele, repetenţii şi vanghelismele înviorează ţara. Aşa cum ele mor să fie Columbeanca, pentru ei e super să fie Vanghelie. E cul, are gel şi gafe de mişto. Nu contează studiile care este ca să te întâlneşti cu Obama şi să-l baţi pe primarul Parisului şi pe primarul Căldărescu sau Cartărescu şi e scriitor , deoarece "pot să conduc chiar mai bun ca amândoi".
Brandul Vanghelie salvează bacalaureaţii şi profesorii care i-au pregătit pentru viaţă la pachet cu perlele ejaculate la examenul de limbă română. Prostioarele de la Bac, care mai târziu contribuie la ratingul de ţară, au devenit simpatice de când Vanghelie dă pe goarnă tâmpeniile ce l-au căţărat în sondaje.
În plin scandal cu abdicarea sau regionalizarea, iese Vanghelie cu ejectarea ejaculată şi dintr-o dată România se tăvăleşte pe jos de râs. Când deschide gura Vanghelie, poalele Carpaţilor se cutremură în hohote.
Vanghelie nu e prost. E agramat, dar are şarm şi lipici la cadrele didactice. Pentru că n-a făcut gimnaziul la zi, ci pe sponci, zice netulburat: "Pe mine mă interesează decât Bucureştiul". Idioţenia s-a întins ca o molimă, aşa că de câţiva ani asistentele tv, modistele, cocalarii şi politicienii cu studii incerte se exprimă vanghelic: "am decât" sau "am făcut decât".
Vanghelie înseamnă bancuri cu Vanghelie. Eu m-am născut preşedinte, spune Vanghelie. Are simţ politic, adulmecă vremurile.
Bancurile cu Vanghelie sunt mai palide decât gafele Vanghelie. El şi forumul au desfiinţat liniuţa, scriind mi-au ca pisica: miau. Când apare Vanghelie, fanii abia aşteaptă să deschidă gura, iar Zăbrăuţiul se holbează ca la gura tunelului, în bancul cu iepuraşul.
Paradoxul politicianului Vanghelie: e credibil politic decât în momentele de maximă incultură. "Aşa m-a făcut viaţa."
"Având o relaţie foarte bună cu
