- Cultural - nr. 812 / 29 Iunie, 2011 FACLII CE NU SE STING Mai staruie inca, in memoria septuagenarilor trecuti spre octogenariatul ce bate la usa, amintirea celor buni si vrednici plecati unul dupa altul pe drum fara intoarcere, chemati la odihna de care n-au avut parca niciodata parte aici, in atat de trecatoarea, pentru toti, viata pamanteasca. Unul dintre multii de care-mi amintesc, si o fac adesea cu drag, este, neindoielnic, omul de sfatosenie retinuta, gata intotdeauna sa-si ajute semenii, decenii in sir dascal-director si intemeietor de zidire noua a scolii din Rapa de Jos, cat si al altor initiative innoitoare in zona montana inconjuratoare, precum pepinieritul si altoitul unor soiuri de pomi adaptati climei racoroase, Mihai Tomsa. Mic la stat, mare la sfat, de o decenta iesita din comun, "ingrijitoriu”, cum s-ar fi exprimat cronicarul, ca prin spusa lui sa nu vatame in vreun fel pe niciunul dintre interlocutori, fiindca avea destui dupa ce i se dusese vestea despre bunatatea si sfatosenia care-i incoronau existenta. Si nu se oferea singur a da sfat de intelepciune altora, caci nu-i statea in fire, dar veneau ei singuri sa i se confeseze, - ca necazurile nicicand n-au fost putine - si-l stiau om de taina si de intelegere fata de cei neajutorati. In putine cuvinte, aceasta ar fi schita doar a portretului de suflet datorat de toti ai lui, si de cei ce-si mai amintesc si-i datoreaza un gand bun invaluit cu caldura, cu multa caldura chiar, lui Tomsa Mihai, dascalul-director din Rapa de Jos. *** Inainte de a-l fi cunoscut eu ca tanar muresean, venit din josul Muresului si adoptat locului, prin anii 60 de inceput mi l-a recomandat dascalul dascalilor mureseni, academicianul neincoronat, dar, tocmai de aceea, poate mai valoros, Vasile Netea. Si cum il stim destui, nu scapa ocazia sa strecoare si piperul care da gust si imaginatie descrierii. Asa a facut si cu M