Îndrăgostit de o româncă şi de versurile lui Gellu Naum şi Nichita Stănescu, poetul nigerian Uche Nduka priveşte la România de peste drum de Casa Poporului. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Se întâmplă ca uneori, noaptea, nigerianul Uche Nduka, autor a şapte volume de poezie scrise în limba engleză, să fie trezit din somn de zgomotul de pe şantierul ce se cască vizavi de blocul bucureştean unde s-a mutat de câteva săptămâni. A aflat că acolo, chiar lângă Casa Poporului, se ridică o biserică uriaşă, Catedrala Mânturii Neamului. Controversata şi mediatizata construcţie din ţara asta nouă, România, despre care Uche încă mai învaţă, îl face să zâmbească. Uche, fiu de pastor reformat, zâmbeşte, amuzat, când spune, arătând pe fereastră: "E incredibil ce vor să facă!".

Uche se amuză des în ultima vreme. Se miră încontinuu de când a ales să testeze Bucureştiul ca loc de inspiraţie şi de viaţă. Spune că a venit aici în primul rând din dragoste pentru Ioana, prietena lui din România, o activistă pentru drepturile omului pe care a cunoscut-o, iniţial, ca în multe poveşti moderne, prin internet.

Apoi, aici a descoperit că mulţi dintre poeţii săi preferaţi erau români. Uche Nduka a fost iremediabil dat pe spate de greutatea descoperirii sale. De atunci, nu mai e nicio supriză să dai de el prin Bucureşti, cu un volum de Marin Sorescu sau Nichita Stănescu, în geantă.

Harta cu jucării

Dacă îl asculţi pe Uche, începi să crezi că Bucureştiul e printre cele mai frumoase locuri ale lumii. Nu puţini i-au sugerat că e nebun să dea New York-ul, oraş unde a trăit, printre poeţi, în ultimii ani, pe experienţa românească. Dar Uche Nduka e ceea ce s-ar numi un cetăţean al întregii lumi.

Scurtând traseul său spectaculos, afli că a plecat din Nigeria în 1994, când avea 31 de ani, din cauza regimului militar. A trăit, timp de nouă ani,