Supravieţuitori ai pogromului de la Iaşi, evrei vârstnici, însoţiţi de nepoţi care nu au văzut niciodata Iaşiul, au plâns în faţa sinagogii şi şi-au amintit. A fost a doua zi a ceremoniilor care celebrează 70 de ani de la progromul de la Iaşi.
Corespondentul RFI la Iaşi, Violeta Cincu
E înalt şi alb la păr. Ridurile adânci sunt şanţuri pentru ploaia măruntă. E îmbrăcat în steagul Israelului. Povesteşte:"Eu sunt ghidul grupului din Israel şi pe mine stă steagul Israelului şi sunt în faţa sinagogii, în oraşul în care m-am născut şi ne-au dus la chestură.
Eram un copil de 5 ani şi tata m-a luat pe umăr. Şi nemţii, fie românii, au început să tragă. Am scăpat cu ajutorul lui Dumnezeu şi în anii '60 am plecat în Israel. Şi am învăţat să fiu ghid de turişti. De trei, patru ori pe ani aduc turişti să le arăt istoria evreilor. A rămas traumă adâncă. Eram obligat să merg cu steaua evreiască.Pe uşa au scris Gărzile de Fuier Iud, Jidan".
Sinagoga din Iaşi
28 iunie.ora 9 dimineaţa. Plouă mărunt. Din autocarele care au blocat practic centrul Iaşului, zeci de autocare, evreii, mulţi dintre ei vârstnici, coboară cu greu. Unii, din ce în ce mai puţini, sunt supravieţuitori ai pogromului de la Iaşi. Sunt însoţiţi de nepoţi. Vorbesc în idis. Alţii poartă steaua lui David pe piept. Ploaia măruntă...îşi amintesc de căldura din trenurile morţii. Îşi strâng mâinile. Se mângâie pe braţ. Sinagoga din Iaşi e cea mai veche. În jurul Obeliscului spaţiul dispare.
Obeliscul, în memoria victimelor pogromului de la Iaşi. Oficialităţile îşi rostesc discursurile. Cu întârziere. Pânza alba cade greu. Următoarea oprire: clădirea fostei chesturi. La peste 80 de ani, bătrânul evreu Dron se face palid, apucă de braţ un tânăr şi îi spune: Fotografia pe care o vezi la muzeu cu oameni care stau jos spune numai 10 la sută.
Când am ieşit dimineaţă la 6
