Când intri în sufrageria apartamentului din Drumul Taberei parcă ai călători în trecut, la începutul secolului XX: o canapea clasică şi scaune înalte, cu o tapiserie aproape nouă, o masă şi două comode din lemn masiv, multe bibelouri - artă, nu în stilul kitsch comunist - iar lângă canapea, o stivă de cărţi.

Aici locuieşte Iancu Ţucărman, unul dintre ultimii supravieţuitori ai trenurilor morţii, din timpul pogromului de la Iaşi, din 1941. Are 89 de ani, dar o voce clară şi o memorie extrem de exactă şi povesteşte despre lucruri întâmplate în urmă cu 70 de ani ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.

În trenurile morţii s-au stins aproximativ 3.000 de oameni, asfixiaţi în vagoane pentru vite. Supravieţuitorii au fost trimişi la muncă forţată în Călăraşi şi Podu-Iloaiei, apoi, până în 1944, au înfruntat legile rasiale şi munca forţată.

Când avea numai 19 ani, Iancu a fost înghesuit într-un vagon pentru vite, cu bălegar pe jos, fără aer, apă sau mâncare, mergând prin soare mai mult de opt ore, în timp ce tatăl lui l-a crezut mort o săptămână. Iubitor de muzică clasică, în ultimii ani, a luptat să promoveze tinerele talente.

Cu ajutorul unui prieten, a reuşit să obţină finanţarea a zece tineri care studiază diferite instrumente, iar trei dintre ei formează un trio, „Trio-ul Sternin", după numele binefăcătorului lor. Iancu Ţucărman are şi propria lui emisiune - Mari muzicieni evrei şi nu numai, la radioul online Shalom.

Discriminat de la 15 ani

Ţucărman s-a născut pe 30 octombrie 1922. A primit o educaţie iudaică riguroasă, pentru că tatăl lui era administrator de sinagogi. Sora lui îl ducea la concerte de muzică clasică - de atunci s-a îndrăgostit de muzica cultă şi a început să ia lecţii de vioară.

Iancu a observat primele semne de antisemitism încă de pe vremea când era un elev de 15 ani, iar un profesor de sport i-a tras o palmă: „Jid