Şi-au dorit un copil, dar n-au avut norocul să conceapă unul. După mai mulţi ani de căutări, Angela și Sergiu Andronic din Costești, Ialoveni, şi-au umplut casa cu trei voci cristaline. Astăzi cei doi părinţi nu-şi imaginează viaţa altfel decât cu aceşti copii. „Datorită lor am un scop în viaţă", spune Sergiu, mândru că educă doi băieţi şi o fată.

După mai multe pierderi de sarcină, Angela a hotărât să adopte un copil. „Ne doream o fetiţă, de un an-doi. Mi-o imaginam cum va fi în fustiţă", povesteşte aceasta. Împreună cu Sergiu, au fost la mai multe orfelinate din Chişinău, dar nu găseau copilul pe care şi-l doreau. „Intrasem în panică şi credeam că nu găsim un copil potrivit.

O dată la două săptămâni ne duceam şi luam o altă listă de la Direcţia pentru protecţia drepturilor copilului şi astfel începeam alte căutări", îşi aminteşte femeia. „Ne gândeam că ne vom duce acolo, ne vor înconjura copii şi îl vom lua acasă pe unul dintre ei, dar nu a fost să fie", mai spune Angela. Într-una din zile, asistentul social le-a povestit despre trei fraţi din Chişinău cărora le murise de curând mama şi care urmau să fie despărţiţi.

„TATĂ, CÂND VII

SĂ NE IEI ACASĂ?"

„Am hotărât să-i vizităm. Când am ajuns la ei acasă, cel mai mic, Pavel, ne-a zis: «Hai să ne jucăm». A venit şi Maxim. Când să plecăm acasă, Maxim a strigat: «Tată, când vii să ne iei acasă?»", povesteşte Sergiu. Data de 1 iunie 2005 este o zi importantă în viaţa familiei Andronic, deoarece atunci a avut loc procesul de judecată prin care copii au fost adoptaţi. „Pavel avea cinci ani, Margareta împlinese opt ani, iar Maxim avea şapte ani. La început îi luam la noi de vineri până duminică. Pe urmă le-am făcut cunoştinşă cu părinţii şi rudele noastre", spune tatăl lor adoptiv. Sergiu povesteşte că celor trei fraţi le plac foarte mult să joace şah.

Maxim, băiatul mijlociu, spune că este m