Începând cu regele Abdul Aziz, fondatorul statului saudit modern şi până în prezent, casa al-Saud a urmat tradiţia arabă de a oferi azil chiar şi unor lideri înlăturaţi pe care nu-i agreau în mod deosebit. Ultimii doi oaspeţi sunt foştii conducători ai Tunisiei şi Yemenului, alungaţi de la putere de valul revoluţionar.

Pentru preşedinţii confuzi ai Tunisiei şi Yemenului - ultimele adăugiri ale listei de invitaţii a liderilor nedoriţi de patriile critice - exilul, după ce poporul le-a respins preşedenţia pe viaţă, pare mohorât şi izolat. Gazdele lor sunt răbdătoare, dar nu prea încântate, scrie Ellen Knickmeyer, fostă şefă a biroului pentru Orientul Mijlociu al Washington Post, pentru Foreign Policy.

Începând cu regele Abdul Aziz, fondatorul statului saudit modern şi până în prezent casa al-Saud a urmat tradiţia arabă, oferind azil chiar şi unor lideri decăzuţi pe care nu-i agreau în mod deosebit, relatează prinţul Turki bin Mohammed bin Saud al-Kabeer, sub-secretar la Ministerul saudit al Afacerilor Externe.

Liderului Tunisiei, Zine el-Abidine Ben Ali, saudiţii i-au oferit refugiu deşi a fost un aliat care n-a susţinut, la fel ca şi Ali Abdullah Saleh, din Yemen, războiul din Golf, impulsionat de Statele Unite şi de Arabia Saudită, după invazia irakiană în Kuwait, a spus prinţul Turciei. “Omul acesta ne-a cerut protecţia. Acest obicei de a-i găzdui pe foştii lideri este parte a vieţii noastre”, a completat prinţul Turki.

Oferind dictatorilor o portiţă de scăpare, Arabia Saudită a ajutat, deseori, la evitarea unui masacru viitor. Potrivit estimărilor saudite, zborul lui Ben Ali spre Arabia Saudită a pus capăt unei campanii de gherilă a miliţiei sale împotriva demonstranţilor tunisieni.

Fluxul de lideri alungaţi expune Arabia Saudită, conştientă de rolul său de protector al celor două oraşe sfinte ale Islamului, la resentim