De ce nu indraznim sa ne privim in ochi? De ce ne e teama sa nu-l ranim pe cel pe care nu il (mai) iubim? De ce unii nu pot iubi mai mult de o singura data in viata? De ce nu dam nici o sansa celuilalt pentru a ne cunoaste? Pe 24 iunie 2011, Teatrul studentesc Ludic a jucat pe final de stagiune spectacolul Poem irlandez despre vioara si suflet, o adaptare in regia lui Aurel Luca dupaCind vinul este recede John Kendrick. Acest spectacol a participat la diverse festivaluri internationale, iar in toamna (septembrie) va trece oceanul inspre Canada, fiind selectionat pentru Festivalul mondial de teatru de la Mont-Laurier, unde va reprezenta tara noastra, ulterior va fi prezentat comunitatilor romanesti din Montreal si Toronto. Cind vinul este recea lui Kendrick este o piesa intr-un act cu doua personaje, Martin Egan (Silviu Curut) si Catherine Rostak (Vera Pintea). Cei doi traiesc o stranie poveste de dragoste, pentru ca nu reusesc sa se cunoasca unul pe celalalt si, drept urmare, o intilnire reala nu are cum sa se produca. Lipsa de sincronizare se datoreaza faptului ca ea refuza prezentul, in timp ce el se identifica momentului prezent: Nu exista persoana potrivita, crede Martin, nici loc potrivit, pentru el nu-i decit "locul unde te afli si ceea ce faci". Ea nu se poate incredinta prezentului, deoarece se teme de trecut si chiar si de viitor, ori prezentul ca atare nu exista, doar amintirea trecutului si anticiparea viitorului din prezent (de la Augustin citire). Ocazia ii aduce in acelasi spatiu, intr-un loc predispus parca unor oameni fara chip, fara trecut si lipsiti de viitor: Armata salvarii. Doi insetatide viata, de dragoste, de Dumnezeu, carora acum doar vinul rece le mai poate anestezia trecutul (ei), inflacara simturile (lui). Ea, fosta actrita, o femeie formala, pretentioasa, careia viata i-a rezervat o unica iubire si o deceptie care i-a modelat sufletul, inn