Pentru Martin Sternin, anii '40 au însemnat internarea tatălui într-un lagăr pentru că era rus şi, prin deducţie, comunist, împuşcarea fratelui pentru că era "jidan", pierderea casei într-un bombardament şi experienţa din trenul morţii, la numai 15 ani.

Sternin este un bărbat înalt, a cărui voce umple sufrageria spaţioasă, dichisită cu tapiţerii scumpe, statuete cu cai şi mobilă veche, elegantă. După câteva înghiţituri de vin roşu, începe să-şi depene povestea vieţii.

S-a născut în 1925, la Roman, "într-o familie de oameni cumsecade". Tatăl lui era farmacist, iar mama sa, casnică. În 1939, tatăl i-a fost arestat pentru că a fost considerat comunist. În realitate, fusese soldat în armata rusă, şi ajunsese în Roman la sfârşitul Primului Război Mondial, cu trupele.

"S-a îndrăgostit de mama mea, care se pare că era o femeie foarte frumoasă, iar el nu avea nimic, nici pe suflet, nici în buzunar şi s-a căsătorit cu mama mea", povesteşte Sternin. Timp de cinci ani, tatăl lui Martin a fost purtat din lagăr în lagăr: Videle, Călăraşi, Târgu Jiu, Vapniarka.

"Ştiu că el nu era un tip religios- s-a declarat fără religie. Eu am urmat calea lui - aşa că nu pot să ştiu dacă am fost evreu sau nu, nu am vorbit niciodată despre asta. Ăsta este marele adevăr: s-ar putea să fiu un hibrid, habar nu am. Dar eu am fost luat ca evreu şi, în 1965, când s-a putut, imediat după ce a murit Gheoghe Gheorghiu-Dej, am plecat în Israel. Am emigrat acolo".

"Golanul ştia că poate să-l jefuiască sau să-l omoare pe jidan"

În Iaşiul anilor '40, era o "atmosferă teribilă" de război, însă mai mult din cauza acţiunilor poliţiei şi a "golanilor". Martin Sternin îşi aminteşte, că, până să aibă loc arestările în masă ale evreilor, apăruseră tot felul de zvonuri.

"În Iaşi, erau bombardamente ale ruşilor. Am fost acuzaţi că stăm în pod şi că facem semne la avioane... lucr