Mulţi ani am purtat după mine nişte genţi mari, cu multe buzunare şi buzunăraşe, adevărate tolbe de poştaş, şi asta fără ca, în vremurile respective, să fi cărat un laptop după mine, aşa cum fac azi de cele mai multe ori, dimpreună cu chargerul lui şi un cablu care-mi permite să leg telefonul de acelaşi device, ca să descarc poze ori să încarc telefonul.
Într-o zi, acum vreo patru-cinci ani, am făcut recensământul lucrurilor din geanta mea şi am concluzionat că duceam mult prea multe după mine. Asta dar şi rezultatele unui RMN la coloană m-au convins că ar fi mai bine să mai las şi pe-acasă din lucruri, măcar câteva. Şi o vreme m-am purtat ca băieţii: chei, portmoneu, mobil, ochelari de soare. Şi un gloss, maxim, hai, treacă de la mine. Era mai uşor, şi era şi mai practic, în sensul în care schimbatul genţilor (activitate îndeobşte feminină) se făcea extrem de repede.
După o vreme, însă, am reînceput să plimb după mine jumătate din apartament, nu ştiu exact de ce. Oricum, în geantă, acum, se găsesc:
portmoneu mare în care am mai multe chitanţe decât cash, port cărţi de vizită, o plasă de pânză (cu FITS, normal!), că nu se ştie când am vreme să trec prin piaţă să-mi iau cireşe, agenda (da, încă folosesc agendă pe hârtie, nu exclusiv cea electronică) – format A5+, cheile de la casă, de la ai mei şi, acum bag de seamă, cheile de rezervă – alea cum au ajuns aici?, periuţă de dinţi şi aţă dentară, un ruj, un dermatograf, un gloss şi un rimel – nu le folosesc aproape niciodată, parfum, sticlă mare, că n-am găsit (şi) variantă de poşetă pentru ce folosesc eu, bilet de RATB cu două călătorii. ăăăă.. astea nu sunt expirate?!
Pisica lipseşte, dar nu de fiecare dată! Are o reală plăcere să se bage prin genţi:
Mai sunt: o pereche de cercei, model neutru (fără cercei mi se pare că’s dezbrăcată), pilă de unghii (asta e ceva ce nu suport: să “
