Cel mai vechi text romanesc a fost redactat in urma cu 490 de ani, in 29 iunie 1521.
Este vorba de "scrisoarea lui Neacsu din Campulung", ce contine un mesaj prin care Neacsu Lupu, negustor de vaza din Campulung-Muscel, il instiinta pe judele Brasovului, Johannes Benkner, despre o invazie pe care turcii o pregateau asupra Tarii Romanesti si Ardealului.
Scrisoarea a fost descoperita in anul 1894 de Friedrich Stenner in Arhivele Brasovului, regasita dupa 1900 si de Nicolae Iorga, care a studiat-o, ca material documentar privind istoria noastra.
O intrebare pe care si-o poate pune oricine priveste motivul pentru care Neacsu ii scria sasului Johannes Benkner in limba romana.
Raspunsul il gasim neasteptat in epilogul Tetravanghelului lui Coresi (1561), unde fiul acestui sas, Johann Benkner, este prezentat ca sprijinitor al limbii romane, la care s-a referit, cand spunea: "mai bine a grai cinci cuvinte cu inteles decat zece mii neintelese in limba straina".
Este limpede ca cei doi brasoveni - tata si fiu -, desi sasi, vorbeau curent limba romana care le era familiara.
In legatura cu limba romana, asa cum este folosita de acel Neacsu, numerosi specialisti afirma ca ea este mai apropiata limbii romane de astazi decat orice alta limba romanica contemporana, comparata cu cele redactate acum o jumatate de mileniu.
Pentru a incadra, cumva, momentul scrisorii, merita mentionat ca autorul lui a fost contemporan cu Copernik, Rablais, Albrecht Duhrer, Margareta de Navarra, Ariosto si Leonardo da Vinci (cu mentiunea ca, la data redactarii scrisorii, acesta decedase de doi ani). In Moldova murise Stefan cel Mare, iar in Tara Romaneasca nu se nascuse Mihai Viteazul.
N-as vrea sa obosesc atentia cititorului, dar nici sa pierd ocazia de a da mai jos continutul integral al scrisorii, interesant
