- Cultural - nr. 812 / 29 Iunie, 2011 O munca in linistea aceea aparte, departe de vibranta incordare cotidiana, in acea tacere creatoare a aplecarii asupra documentelor revelatiei pregatitoare pentru iesirea aceea unica in lume! Intotdeauna astfel mi-am inchipuit cercetatorul, omul arhivelor, aplecat peste filele ingalbenite cu miros de vreme trecuta, continand comori nepretuite ale durabilitatii si continuitatii Neamului greu incercat prin viforele vremii. In randul acestor excelenti profesionisti l-am cunoscut pe prof. dr. Liviu Boar, cu truda lui formand acel punct esential in armonia si coerenta arhivistica mureseana supusa necesitatii istorice. Asa il stiu intr-o viziune cuprinzatoare a arhivelor, depozitare ale "semanatorilor de roade, ale semanatorilor de ganduri” pe filele ingalbenite ale dovezilor noastre, numite arhive. Personalitate marcanta "in dialog cu furtunile negurosului trecut” nascand prezentul, Liviu Boar a raspuns chemarii de a se aseza sub comanda profesionalismului dainuirii romanesti, ca stare a intelectualului roman intr-un domeniu al dovezilor care ne formeaza, si existenta, si dainuirea, si istoria, in aceasta "Transilvanie romanesca, eterna si nedespartita”, cum o numea Liviu Rebreanu in discursul de receptie la Academie. Nacut la Reghin, Liviu Boar a urcat treapta cu treapta, a muncit, cu spor si cu excelente rezultate, 33 de ani in Arhivele Nationale: 10 ani pe meleagurile Harghitei, peste 20 de ani la Mures. Independent de politica naroada actuala, departe de glasul ei, Liviu Boar s-a dedicat muncii lui nobile, dovedind neprietenilor nostri, cu deosebire "dornicilor degraba a desfiintarii noastre”, prin vrajmasii interne si externe, cu dovezi ca noi, romanii ardeleni, nu suntem, ca altii, veniti de aiurea, din albul istoriei, din pulberea celor patru zari, ci suntem – sa se stie bine! – de aici! Destinul nostru ne-a lasat aici, pentr