În eseul "Minciuni în acte publice" publicat în 22 iunie aduceam în discuţie execuţia Bugetului General Consolidat al României în primele patru luni ale anului 2011. Constatările înfăţişate încercau să ridice vălul "instalat" instituţional asupra modului în care se constituie, se alocă şi se mijloceşte "jus-tificarea legală" a cheltuirii banului public în România. În fapt, explicam că - sub egida Puterilor în Stat, a Executivului, a Parlamentului (deopotrivă Puterea şi contra-Puterea!) şi a Puterii Judecătoreşti - fundamentele Bugetului General Consolidat al Româ-niei au fost viciate profund de vectori şi factori perturbatori care ţin, delaolaltă, de deficitul notoriu de probitate profesională şi morală în îndeplinirea misiei de guvernare, de politicianismul depravat şi de lipsa flagrantă de respect faţă de statul de drept şi că, fructificând oneros benevolenţa vinovată a instituţiilor publice magistral responsabile (Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Avocatul Poporului), prin actul de putere se generează un proces de îndatorare publică excesivă care aduce prejudicii enorme suveranului de drept.
Observam - făţiş critic - că, dincolo de lipsa temeiului economic, administrarea banului public este însoţită de o "discrepanţă" de neîngăduit între "deficitul bugetar de acoperit" (necesarul de resurse financiare reclamat de excesul de cheltuieli comis) şi masa "datoriei publice interne" contractate şi trase prin licitaţii interbancare de titluri de stat, discrepanţă care, cumulat, însuma la sfârşitul intervalului (30 aprilie a.c.) aproximativ 10,8 miliarde RON (echivalentul - la cursul mediu de schimb - a mai mult de 2,6 miliarde euro!).
Concluzionam că, în lumina evidenţei, avem de-a face fie cu o escamotare a deficitului bugetar real, fie cu o evicţiune vinovată de fonduri publice, fie cu un "mix" între cele două a
