- Cultural - nr. 813 / 30 Iunie, 2011 O remarcabila aparitie editoriala in domeniul filosofiei este cartea domnului acad. prof. univ. dr. Alexandru Surdu, Izvoare de Filozofie Romaneasca (Editura Renaissance, Bucuresti, 2011). Intre copertile acesteia au fost adunate paisprezece eseuri, publicate initial in revista "Clipa” (Magazinul actualitatii culturale romanesti) si care sunt tot atatea incercari de recuperare a unor momente, valori si personalitati ale trecutului mai indepartat sau mai apropiat, care explica si justifica rost(u)irea filosofica romaneasca. De altfel, in prefata lucrarii se mentioneaza: "Pentru a intelege filosofia romaneasca, trebuie sa-i cunosti C.V.-ul, si chiar daca nu stii incotro se duce, sa stii cel putin de unde vine. Cunoscandu-i izvoarele, ea, chiar daca ar pieri cu desavarsire, ceea ce nu este cazul inca, ar putea fi refacuta, cum refac paleontologii imaginea vietatilor preistorice dupa cateva urme lasate.” (p. 10-11). Ideea este nuantata in finalul primului capitol (Istoria filosofiei si izvoarele sale): "Unii, care nu contesta totusi existenta filosofiei romanesti, considera ca istoria acesteia nu poate sa inceapa inainte de sfarsitul secolului al XIX-lea, fara sa-i preocupe, chiar daca aceasta ar fi situatia, care au fost izvoarele acestei filosofii, caci nu ne putem imagina ca ar fi cazut asa, ca din pomul de Craciun, si, mai ales, ca ar fi cazut numai la noi si chiar in forma potrivita pentru gusturile noastre”. (p. 17). Asadar, teza centrala, firul rosu diriguitor al scrierii, este tocmai dorinta de recuperare, de readucere in atentie a unor valori anterioare epocii moderne si care explica afirmarea particulara a filosofiei romanesti in ultimul veac si jumatate. Teritoriul locuit de taco-geti a fost mereu un focar de spiritualitate. In lipsa unor dovezi directe, scrise, le avem pe cele ale autorilor din Antichitate. De pilda, Dio