Puţini sunt cei care ştiu că nemţii au avut ambiţii mari în România, în perioada lor de ocupaţie. De inamici. Ei au contribuit – şi iar nu se ştie foarte bine, sau nu este pe deplin reliefat – din plin la îmbunătăţirea infrastructurii noastre naţionale. Drumuri şi şosele, dar şi destule poduri, ba chiar şi tuneluri, pot fi admirate şi azi, în diverse locuri din ţară. Printre acestea, au existat şi proiecte care, din motive obiective – şi nu ne referim neapărat la, ca acum, lipsa de bani – nu au mai putut fi duse până la capăt. Unul dintre ele este cel al tunelului dintre Sinaia şi Moroieni, care leagă judeţele Prahova şi Dâmboviţa pe sub muntele Păduchiosul. Obiectiv strategic, care, dacă ar fi fost terminat, ar fi scurtat distanţa dintre Braşov şi Târgovişte cu 100 de km, iar legătura ar fi fost directă.
Întotdeauna, un tunel ascunde o poveste, un mister, o aventură, o legendă. Un astfel de tunel, aproape neştiut de opinia publică, uitat de autorităţi, lăsat baltă de constructori şi de beneficiar, în acest caz Căile Ferate Române, este dintre Sinaia şi Moroieni. La un secol de la construcţia sa, tainiţele nu i-au fost încă dezlegate. E terminat tunelul, aşa cum afirmă unii locuitori din Sinaia, care spun că ştiu de la bătrânii lor acest lucru, sau e numai în capete realizat? Au fost împuşcaţi de către nemţi, când au aflat că au pierdut războiul, sute de oameni care lucrau la construcţia tunelului? Vorbim despre muncitorii români şi italieni, care, se spune, au avut ghinionul să se afle la treabă, când s-a sunat retragerea. Au rămas în măruntaiele muntelui Păduchiosul o locomotivă cu abur şi un vagon de serviciu, aşa cum iarăşi se spune? Există – şi de aceea se tem autorităţile să reia proiectul şi să redeschidă tunelul – un depozit de armament al nemţilor, care au plecat fără să ia nimic din acele arme, convinşi fiind că se vor întoarce la un
