Neamţul se spune că s-a născut cu tehnica în sânge, despre elveţian se spune că nu face nimic fără un mic referendum, englezul face glume pe care le înţelege doar el.

Românul, cică, s-a născut poet. Asta o spunem noi despre noi. Nu ştiu dacă un străin trăitor pe aceste meleaguri ar spune la fel dacă ar fi să scrie un ghid al xenofobului în care să-i descrie pe români cu bune şi rele.

Dar hai să spunem că tot noi, românii, suntem cei mai atenţi şi obiectivi observatori ai noştri şi să admitem că „românul s-a născut poet". Nu ştiu sigur dacă această propoziţie vrea să spună că avem talent literar, că suntem îndrăgostiţi de literatură şi în special de poezie, că în loc să muncim ne place să stăm să visăm şi apoi să aşternem versuri pe hârtie...

Pentru unii cert rămâne faptul că ne place mult să ne dăm cu părerea despre toate şi să ne văicărim: că nu se mai citeşte poezie, că poeţii noştri naţionali sunt daţi uitării, că există tineri care nu înţeleg de ce Eminescu este poetul naţional etc. Pentru alţii poate că aceste lucruri sunt adevărate şi nu doar simple văicăreli, poate că politica a căpătat valenţe de poezie naţională la care ne pricepem toţi, dacă tot suntem poeţi, şi poate că este firesc ca ea să ne ocupe tot timpul, să ne facă să visăm cu ochii deschişi la viitor.

Poate... Din păcate, trăim un timp în care rostim de prea multe ori „poate" şi de prea puţine dăţi avem certitudini. Noi însă, Timpul liber, avem acum o certitudine: există foarte mulţi români care scriu poezie. Concursul de poezie de pe site-ul nostru o dovedeşte din plin.

Am primit aproape 2.000 de poezii într-un timp relativ scurt, am citit, am comentat între noi, am schimbat păreri, ne-am minunat uneori, am avut sentimentul de deja-vu alteori, ne-am întrebat ce ar gândi de acolo, din Eternitate, poeţii consacraţi şi ne-am străduit să facem o selecţie pentru dumneavoas