Mâna câştigătoare a preşedintelui Traian Băsescu în lupta cu criza este careul de aşi ministeriali Udrea - Boagiu - Predoiu - Funeriu. Surprinzător, poate, premierul Emil Boc nu a fost considerat o carte suficient de puternică.
Criteriile de selecţie ale preşedintelui au fost dintre cele mai drastice: Elena Udrea - "dacă v-aş spune că nu e Elena Udrea ministrul meu preferat, nu m-aţi crede", Daniel Funeriu - "a ţinut foarte mult de lege", Cătălin Predoiu - "e un om cu calm" iar Anca Boagiu - "a pus piciorul în prag".
Văzute din stradă, nu de la pervazul ferestrelor Palatului Cotroceni, calităţile şi mai ales defectele acestor miniştri se văd însă cu totul altfel.
În cazul Justiţiei din România, una dintre cele mai mari probleme este tocmai tratarea de către magistraţi cu un "calm" de-a dreptul enervant. În momentul de faţă se fac arestări şi anchete pe bandă rulantă pentru ca apoi, folosind aceeaşi bandă care se mişcă însă invers, cei arestaţi sau chemaţi la cercetări să fie eliberaţi. Cazul vameşilor este mai mult decât grăitor.
Este adevărat că prerogativele ministrului în astfel de situaţii sunt mai degrabă decorative, însă, ca funcţie, dânsul este responsabil.
În ceea ce-l priveşte pe ministrul de "gen neutru" al Educaţiei, situaţia ar fi amuzantă dacă nu ar fi şi adevărată. Daniel Funeriu s-a transformat în ultimele săptămâni într-un poliţist al BAC-ului şi al evaluării naţionale, care îi vânează cu sânge rece pe elevii care încearcă să fenteze atenţia supraveghetorilor dar şi pe profesorii prea îngăduitori.
Ministrul îşi face acum un titlu de glorie din faptul că s-au acordat atât de multe note mici şi că atât de mulţi elevi au picat examenele, ceea ce înseamnă că ele s-au desfăşurat corect.
Ministrul ar trebui să se întrebe însă de ce în România există atât de mulţi elevi nepregătiţi pentru aceste examene finale. Dezint
