Piaţa construcţiilor din România pare să ridice din nou pânzele: investiţii noi în fabrici de materiale, mai mulţi angajaţi pe şantiere, unde şi furnizorii de buldozere şi macarale au început din nou să aibă comenzi; o toamnă cu deschideri de malluri la fiecare două săptămâni, în timp ce bancherii, şi nu numai, au început să ocupe golurile din clădirile noi de birouri.
Toate aceste semnale, care sunt detaliate în paginile Business Construct, par a vorbi despre o piaţă care cel puţin nu mai scade, după cum spun cimentiştii, cei care simt cel mai bine pulsul pieţei.
Privind însă la ştirile despre criza datoriilor Greciei, încep însă întrebările referitoare la evoluţia pieţei, cel puţin în ceea ce priveşte sectorul imobiliar. La începutul anului 2010 în paginile ZF a fost publicat un tabel cu 50 dintre cele mai mari proiecte imobiliare realizate în ultimii cinci ani pe piaţa locală şi băncile care le-au finanţat. Acum, mă întorc tot mai des la acel tabel: grecii, alături de băncile germane, care finanţau în special megaproiecte (Cotroceni Park, Charles de Gaulle Plaza, sau refinanţările Iris Titan, Plaza şi Bucureşti Mall) erau în top.
Hypo Real Estate (care a finanţat Cotroceni Park) a căzut, investitorii germani, care aveau de asemenea acces la banii din băncile lor, nu prea mai vor să audă de imobiliarele româneşti, în timp ce băncile greceşti caută acum să atragă depozite, chiar şi la dobânzi peste media pieţei, decât să mai finanţeze imobiliare, în condiţiile în care au creditat în România de două ori mai mult decât depozitele atrase.
În acest peisaj, în care nici băncile austriece nu par suficient de puternice şi dispuse a deschide robinetul pentru finanţări imobiliare, de unde va veni relansarea acestui segment în care proiectele de mari dimensiuni făcute fără bani de la bancă se numără pe degete?
Singura şi cea mai la îndemână so
