Asist la un fenomen pe cat de gretos, pe atat de duios. Politicieni de toate soiurile si culorile, analisti si demnitari cu schepsis au dat navala sa-i planga pe umar lui Marian Vanghelie.
Nu ma refer la Cozmin Gusa, care si-a marturisit de multa vreme prietenia pentru primarul de la 5, si-l stiu de 15 ani cat de sentimental este. Ci la oameni care pana mai ieri, il considerau pe Vanghelie o felie mare din raul absolut care a cuprins PSD, simbolul combinagelilor de joasa speta, mai unsuros decat Viorel Hrebenciuc, mai lipsit de minte decat un dulap, mai fara de lecturi decat o gaura de canal si mai corupt decat Adrian Nastase.
Pana ca ziua cutitaselor lungi din PSD sa-i incarce in spate sefului organizatiei Bucuresti a socialistilor un comitet de supraveghere, cei care astazi considera mazilirea sa o noua Noapte a Sfantului Bartolomeu ii bateau obrazul lui Victor Ponta intrebandu-l daca mai face vreodata reforma aia in PSD.
Dar iata ce ocazie zemoasa! Intre timp, Victor Ponta nu mai e tanarul luceafar al social-democratiei, ci un fecior scapat din cristelnita exact in miezul unui grup de recuperatori, unde mai pui ca aspira sa-i ia locul lui Emil Boc. Iar patania lui Marian Vanghelie nici ca se putea sa vina mai la fix. Argumentele? Iti sta mintea in loc. Ca a candidat singur, fara partid, si a castigat, si dupa aia a mai castigat o data. Ok, isi mai aduce aminte cineva daca a avut vreun adversar mai acatarii?
Ca are carisma. Fals! Are foarte multi bani - jurnalistii de investigatie (ce gluma buna!) ar putea acuma, ca tot pare omul la pamant, sa vada ce au de povestit patronii de buticuri din sectorul 5, in mare necesitate de autorizatii, plus alte categorii ce depind de bunavointa unui primar, in ce imprejurari l-au cunoscut. Dar de vanghelioane isi mai aminteste cineva? Sau de petrecerile campenesti cu mici si bere? @
