Întâmplarea a făcut ca în ultimii douăzeci de ani să fi văzut în foarte multe ocazii diverse zone ale Greciei.
Am văzut Atena sau insula Creta ca asistent la Facultatea de Istorie, ca invitat al Şcolii Franceze de arheologie, am participat, tot la Atena, la semestrialele întruniri ale conducerii "International Center for Black Sea Studies" în calitate de director general al Institutului Diplomatic Român, am vizitat Grecia peninsulară şi foarte multe insule, din Ciclade în Dodecanez, ca turist, am văzut Grecia vara şi iarna, primăvară şi toamna, dar săptămâna aceasta am descoperit o cu totul altă Grecie, mai pustie şi cu mult mai tristă.
Aşa arată astăzi, la sfârşitul lunii iunie una dintre zonele turistice cele mai comerciale din întreaga Mediterană, insula căreia un film- "Mamma Mia"- îi adusese în urmă cu doi-trei ani o specială notorietate, o insulă cu locuri divine, Skiathos. Turişti mai sunt, câţiva români, bulgari şi ruşi şi mai puţini, mai mulţi englezi, dar şi aceştia de vârsta a treia. Rar întâlneşti tineri europeni sau americani, cei pe care îi vedeam la începutul anilor ‘90 invadând vapoarele sau înghesuindu-se în saci de dormit pe peroanele minusculei gări din Atena sau de-a dreptul în faţa hotelurilor. Ceva extrem de rău se întâmplă cu Grecia. Ceva extrem de rău se întâmplă în lume.
Acum, când scriu aceste câteva gânduri, este prima zi a mult anunţatei greve generale, a nu ştiu câta din această vară în Grecia. Imaginea este terifiantă - o societate absolut fracturată, televiziunile arătând intensitatea confruntării din marile oraşe (Atena şi Salonic), blocarea băncilor sau a transportului naval, vreme în care în mici comunităţi rurale (unele foarte turistice, ca cea în care mă aflu eu) singurul sentiment perceptibl este cel de tristeţe, deznădejde chiar.
Poporul grec este un popor mândru. Întreaga sa istorie
