Evenimentele actuale din Grecia reprezinta inceputul marii prabusiri a utopiilor care polueaza - politic, economic, cultural - Europa de peste 40 de ani, mai exact dupa "anul revolutionar 1968", care a deschis un proces accelerat de abandonare de catre statele occidentale a atributelor suveranitatii nationale, in favoarea filozofiei drepturilor fara obligatii.
Orgiile financiare si bugetare au ajuns, astazi, la scadenta. Intrebarea este cine si cum va plati factura.
Politicienii au devenit, pe parcursul ultimelor decenii, din ce in ce mai anosti. Discursurile lor, intesate cu referiri la "compromis" si "drepturi", termeni greu opozabili, au mascat faptul ca mai toate "compromisurile" mult laudate erau obtinute prin bani imprumutati, cu ignorarea legilor economice, si nicidecum prin talent politic real de a gasi un echilibru intre interese divergente, dar fara amanetarea viitorului tarilor respective.
Situatia din Grecia nu mai permite solutii de "compromis" de acest gen. Datoria suverana de 340 de miliarde de euro, fara dobanzile care vor continua sa se acumuleze, inseamna 34.000 de euro pe locuitor. Pentru o familie de 4 persoane rezulta suma de 136.000 de euro, adica aproximativ valoarea unui apartament si a unui autoturism.
Semnificatia acestor cifre este ca Grecia nu poate rambursa actuala datorie. Sau o poate face, teoretic, cu pretul aruncarii grecilor care nu sunt cu adevarat bogati in cea mai neagra saracie.
Politica este o arta care inseamna, intre altele, ca liderii unei comunitati nu ar trebui sa ajunga cu spatele la zid, lipsiti de initiativa si optiuni proprii.
Guvernul grec a ajuns intr-o pozitie tragica. Stie, probabil, ca nicio masura de austeritate nu va ajuta la plata unei astfel de datorii, cand numai dobanzile vor slei bugetul pentru urmatorii cel putin 20 de ani. Stie, de ase
