Sistemul mioritic de invăţământ este unul bazat pe „toceală" şi nu pe acumularea de informaţii esenţiale şi folositoare, atât teoretice, dar mai ales practice. Învăţământul în România nu stimulează creativitatea şi inteligenţa elevului.

Faptul că ai luat nota 10 la bacalaureat sau la evaluările naţionale nu denotă „deşteptăciunea", ci mai degrabă o abilitate excepţională de a memora comentarii şi eseuri prăfuite, standard şi scrise într-o limba de lemn.

Iar cel mai bun exemplu este dat de cerinţele examenului de Limba şi Literatura Română de anul acesta. Formulate într-un limbaj pe care, cu tot respectul pentru instituţie, nici Poliţia Română nu l-ar fi descifrat, subiectele de la română n-au făcut nimic altceva decât să bulverseze şi mai mult elevul.

Cel mult au întărit noţiunea că trebuie să citeşti o cerinţă de mai multe ori înainte să te apuci de rezolvare. Chiar dacă mai întâi trebuie să desluşeşti limbajul şi de-abia apoi să înţelegi ce ţi se cere de fapt.

În privinţa fraudei la bac, copiatul şi notele umflate vor exista întotdeauna. Mentalitatea participanţilor la examen, dar mai ales a celor care supraveghează şi corectează este că bacalaureatul este un examen de absolvire, nu de admitere, deci ar trebui să fie mai uşor şi fără prea mare importanţă. Chiar dacă ai furat la bac, viaţa o sa te pedepsească. Nimic mai adevărat, dacă nota de la bac într-adevăr n-ar conta şi pregătirea ulterioară ar fi bazată pe performanţă.

Soluţia la toate aceste probleme e simplă şi de bun simţ, asta dacă guvernanţii ar avea un pic de viziune, mai puţină rea-voinţă şi cel mai important dacă prostia acestora ar lipsi cu desăvârşire.

Introducerea examenelor tip grilă la toate materiile, atât la examenul de capacitate/testare naţională/teze naţionale şi alte asemenea idei abracadabrante care s-au perindat pe la MECTS în ultimii 20 de ani, dar mai a