Grecia este cu un picior in groapa, chiar si dupa adoptarea masurilor de austeritate. Datoria uriasa acumulata atat de stat, cat si populatie, aparatul bugetar urias, coruptia si evaziunea fiscala intiparite adanc in organismul statului - toate acestea, daca nu cumva vor disparea peste noapte, ar putea face din Grecia primul exemplu al esecului ideii de democratizare a luxului.
Revoltele de strada semi-permanente ale grecilor, care nu admit nici in ruptul capului ca viata lor de huzur s-ar putea schimba, sunt induiosatoare. La fel este si mecanismul psihologic prin care grecii sunt capabili sa isi identifice vinovatii pentru prabusirea vietii lor fara griji - intotdeauna altii, mai putin ei insisi.
Este, orice s-ar spune, o imagine demna de tragedia greaca clasica - faptul ca poporul care a inventat masura ca echilibru al unei vieti sanatoase si fericite, tocmai el sa se lase vrajit si atras astazi in cel mai mare dezechilibru intre ceea ce produc si ceea ce consuma. Cu atat mai tragica pare sa fie soarta lor cu cat grecii nu par a intelege nici in ruptul capului ca a sosit momentul decontului si trezirii la realitate.
Pentru a ilustra aceasta uriasa lipsa de masura, sa ne gandim ca intr-un studiu pe aceasta tema, jurnalistii de la Daily Mail scriau ca Grecia de astazi a devenit "o cultura a lacomiei, a evaziunii si a risipei scandaloase" - intr-un articol in care se arata, de exemplu, cum pierde statul bani prin faptul ca toti locuitorii Atenei folosesc metroul ultramodern gratuit. Sau cum fiscul foloseste elicopterul pentru a-i depista pe cei care nu isi declara piscinile pentru plata impozitului.
Invatati sa primeasca incontinuu "cadouri otravite" de la Uniunea Europeana, investitii, imprumuturi lejere si privilegii unice, grecii s-au obisnuit sa traiasca pe picior mare fara a se intreba macar daca exista si o legatu
