În acest moment impozitul pe clădiri este calculat în două moduri complet diferite, în funcţie de cine este proprietar.
Pe scurt, fără a intra în detalii, atunci când proprietarul clădirii este persoană fizică, impozitul este de 0,1% aplicat asupra unei valori impozabile fixe (în funcţie de tipul construcţiei) şi ajustat cu câţiva coeficienţi în funcţie de amplasare (rang localitate, zona în localitate), vechime, numărul de proprietăţi deţinute, în timp ce atunci când proprietarul clădirii este persoană juridică, impozitul este între 0,25% şi 1,8% din valoarea contabilă a clădirii, sau între 5% şi 10% dacă imobilul nu a fost reevaluat în ultimii 3 ani.
Un calcul simplu ne arată că persoana fizică va plăti, pentru aceeaşi clădire, situată în centrul Bucureştiului, de cel puţin 10 ori mai puţin impozit decât persoana juridică. Factorul este de numai 10 doar dacă aplicăm coeficienţii maximi de corecţie pentru zonă (2,6) şi număr de clădiri deţinute (3) şi dacă în cazul persoanei juridice valoarea contabilă este la preţ de construcţie şi nu calculată în funcţie de DCS. În caz contrar, impozitul plătit de persoana fizică poate fi şi de 100 de ori mai mic decât cel plătit pentru aceeaşi clădire de persoana juridică.
Poate că unora un impozit de 1,5% li se va părea mic. Procentul poate părea mic, baza de aplicare a acestuia este însă una foarte mare. Chiar şi luând în considerare un randament al investiţiei de 9% (în 2006 coborâse până la 6%), impozitul de 1,5% este echivalent cu 2 luni de chirie, ceea ce înseamnă un impozit de 16,6% pe venit, nu pe profit. Sunt foarte multe investiţii în imobiliare care nici măcar nu generează o marjă de profit de 16,6%, ceea ce înseamnă că impozitul de 1,5% este în realitate unul uriaş!
Care sunt implicaţiile acestui sistem arhaic, anticompetitiv, care afectează în mod serios dezvoltarea sănătoasă a unei pi
